psiheea

viva la vida!

Posted by: psiheea on: august 30, 2008

ma simt minunat! am avut o vacanta superba si totul e excelent in jurul meu. pur si simplu ma simt bine. in general sunt optimista si bine dispusa si vesela, acum insa pot spune ca mai am putin si levitez. sunt foarte zen. :) ) mi-ar placea sa incerce toata lumea emotiile astea. cum am ajuns eu la starea asta nu cred ca intereseaza pe nimeni. pot spune doar ce s-a schimbat in perspectiva mea.

mi-am pus de multe ori problema fericirii cautand ca toti oamenii “reteta” ei, pasii de urmat, planul, etapele care sa mi-o garanteze cu certitudine. am gandit mereu – ca mai toata lumea – in termeni de obiective de indeplinit, de lucruri, de oameni, de senzatii si evenimente care odata traite promiteau fericirea. dupa ce fac asta, dupa ce obtin aia si dupa ce ajung acolo trebuia sa fiu fericita. era mereu vorba de ceva ce inca nu aveam, de cevauri mici care lipseau. mai demult mi-am dat seama ca sunt un caz foarte fericit fiindca macar ma bucur mereu si de proces, de drumul pana “dupa” (ce fac aia si obtin aia etc). mai nou am inteles ca desi e preferabila unei gandiri axate doar pe finalitati, conceptia mea e insuficienta si nesatisfacatoare.

suntem obisnuiti sa ne concentram pe ceea ce lipseste, pe ce nu e destul, pe ce nu avem inca, pe ce ar mai trebui ca sa… fie bine sau ca sa fie liniste sau ca sa cine stie ce. de fiecare data cand rostim o propozitie cu “vreau” simtim lipsa a ceea ce vrem. ironic sau nu, tot ce vrem si tot ce ne dorim reprezinta lucruri pe care NU le avem. in loc sa declanseze sentimente frumoase despre cum ar trebui sa fie cand o sa le avem, ne cufunda in ingrijorari si lipsuri. poate doar copiii mai stiu sa doreasca si sa ceara cu zambetul pe buze si inima usoara vibrand pozitiv la emotia ca vor avea ceea ce vor. cand crestem uitam sa cerem si incepem sa pretindem. insasi dorinta prinde nuantele unei probleme, unui issue de forma “mi-ar trebui asta” sau “am nevoie de asta”.

e o conceptie generala ca te simti implinit cand iti atingi obiectivele. asta inseamna evident si faptul ca pana nu le atingi sau daca nu le atingi nu poti fi fericit. sunt constienta ca e foarte greu sa schimbi o mentalitate de genul asta. poate dura foarte mult si exista probabilitatea foarte mare sa nu reusesti. in general logica si autosugestia nu prea te ajuta daca se contrazic cu ceva ce simti sau stii dintotdeauna. o cale mai usoara ar fi sa schimbi definitia obiectivelor. am citit una care mi-a placut in mod deosebit: obiectivele sunt vise cu deadline. exact asta sunt obiectivele. tot ce face diferenta intre un om implinit si unul frustrat este flexibilitatea deadlineului.

frustrarea vine foarte rar din imposibilitatea implinirii unei dorinte. nimic nu e imposibil. frustrarea vine din imposibilitatea respectarii deadlineului fixat de noi insine. unele lucruri sunt imposibile intr-un interval prea scurt. de exemplu daca iti fixezi ca obiectiv sa ajungi un chirurg celebru in doi ani si esti mecanic auto vei esua nu fiindca nu poti ajunge un chirurg celebru ci fiindca pentru asta iti trebuie o facultate, o anumita experienta si nu-ti ajung doar doi ani. la fel daca iti propui sa ajungi inotator de performanta saptamana viitoare sau sa repari zece calculatoare in doua minute si jumatate.

de cele mai multe ori cand dorim ceva dorim cu prostia unui tanc rasfatat, dorim imediat si daca nu obtinem plangem si ne dam cu capul de pereti. trebuie sa invatam sa avem rabdare si sa dam voie lucrurilor sa se intample. trebuie sa invatam sa acceptam semnele si sa prindem sansele chiar daca nu ofera intregul pe care il visam. pot oferi o poarta spre intreg, prima parte. chestia asta cu deadlineul fix nu merge decat atunci cand stii toti pasii pe care trebuie sa-i urmezi, cand stii si drumul spre implinirea obiectivului tau fiindca doar atunci poti aprecia corect de cat timp e nevoie. dar majoritatea viselor noastre vin fara harta si ghid de asamblare si habar n-avem cum o sa le transformam in realitate. pentru asta e esentiala flexibilitatea. altfel te simti mereu nenorocit ca nu se intampla ce vrei tu si iti pierzi increderea in puterea ta de a ajunge unde vrei si renunti si te pierzi pe drum. daca am putea sa acceptam cuvantul “inca” am fi mult mai fericiti.

un vis, o dorinta nu ar trebui sub nici o forma sa fie motive de depresie, tristete, durere si alte sentimente negative. pur si simplu nu au voie. cand lipsa a ceva ce ne straduim sa avem ameninta sa se transforme in problema trebuie sa invatam sa zambim si in loc de “nu am asta si e asa de greu fara” sa spunem “e ok, nu am inca. dar cand o sa am o sa fie excelent”.

o sa inchei cu formatia mea all time fav, coldplay si cu o intrebare care nu-mi apartine. cat de des auzi “nu am cum sa ma bucur de cadoul asta sau de frumusetea asta. nu pot azi. azi am depresie” si cat de des auzi “nu am cum sa ma deprim de cearta asta sau de nedreptatea asta. nu pot azi. azi am fericire.”?

despre relatia mea… cu blogul meu

Posted by: psiheea on: august 3, 2008

din pacate pentru amatorii de senzatii tari sunt destul de reticenta in a povesti despre relatiile mele cu barbatii din viata mea. aleg astazi sa povestesc despre relatia mea cu psiheea.wordpress.com.

nu mai conteaza cum am inceput, ce ne-a legat si alte amanunte din epoca de piatra. conteaza insa prezentul, situatia actuala a iubirii noastre. nu mai trebuie sa spun ca ne leaga o pasiune foarte puternica si ca ne intelegem de minune. totusi am ajuns la acel moment nesuferit in care nu mai avem chef unul de altul. nu m-a suparat cu nimic, nu ne-am certat si nu am ce sa-i reprosez. nici nu vreau sa ne despartim. doar ca avem o perioada mai proasta.

am inceput sa imi insel blogul cu vacanta la mare si ma bate gandul sa incerc ceva si cu o saptamana la munte. stiu sigur ca aceste “pauze” nu isi vor pune o amprenta urata asupra relatiei noastre. cand se vor termina, ma voi intoarce la taste sa scriu despre cele sase subiecte pe care le am in cap acum si despre celelalte care imi vor veni in cap ulterior.

daca eu o sa get around mi se pare normal ca si blogul meu sa aiba ceva mai multa libertate. in urmatoarea perioada comentariile sunt nemoderate. ii dau voie sa experimenteze chestii noi cu utilizatori de toate felurile. probabil o sa-mi bag nasul periodic sa ma asigur ca lucrurile nu scapa de sub control. nu mi-ar placea sa se schimbe atat de mult incat sa nu-l mai recunosc la intoarcere. pur si simplu nu e sanatos pentru noi.

sunt sigura ca aceasta strategie sociala pe care am decis sa o incercam va functiona. imi pare rau pentru persoanele care nu au relatii atat de fericite cu blogurile lor. am auzit ca uneori terapia de cuplu ajuta ;) multa bafta si fie ca toate problemele sa vi se rezolve!

reforma

Posted by: psiheea on: iulie 10, 2008

sa-mi explice si mie cineva, daca se poate, care este sensul stirilor pe blog sau al blogurilor de stiri. ma uitam in topul facut de wordpress pentru cele mai bune posturi ale zilei. parca citeam titlurile orei. apoi am gasit un post al unui domn foarte inteligent si am vazut ca se plange de acelasi lucru.

de ce sa “anunti” pe blog ca s-a insurat chivul cu fata aia? sau ca s-au afisat notele de la bac? lucrurile astea oricum le stie toata lumea, sunt peste tot in presa, in toate ziarele, la toate posturile de radio, la toate canalele tv. o alta chestie pe care nu o pot intelege este fenomenul “wow” declansat de cititori. adica blogurile astea de “stiri” sunt cele mai citite, au cei mai multi vizitatori/comentatori si sunt in toate topurile. how on earth? de ce ai intra pe un blog sa citesti ceva ce stii deja, ceva ce tocmai ai auzit in alta parte? ce se poate comenta la o astfel de “stire”?

imi imaginez ca autorii acestor bloguri spun ca au “blog tematic” sau de nisa. foarte tare exprimarea! dar pe ce tema scriu respectivii? si cam care e aportul lor? care e diferenta intre blogul de stiri al lui x si cel al lui y daca vorbim despre aceleasi stiri si deci acelasi continut? stiu, incadrarea in pagina si designul siteului :P

salut si aplaud propunerea domnului oprea. ar fi minunat ca toti bloggerii sa scrie subiecte proprii in loc sa preia stiri care se gasesc in alte o mie de locuri, asa cum ar fi minunat si ca “artistii” sa cante muzica lor in loc sa copieze melodiile altcuiva. nu spun asta gandindu-ma la ridicarea culturala a maselor implicata de procesul asta pro-originalitate ci doar la ridicarea limitelor de la care se ofera si pretinde respect. una e sa spui ma respect si cer sa fiu respectat in numele faptului ca postez ce am auzit la revista presei si alta e sa spui asta bazandu-te pe o productie a intelectului tau.

nu pot spune ca ma deranjeaza blogostiristii. daca as face sau as incerca sa fac bani din psiheea m-ar deranja poate fiindca imi par nejustificat de populari. acum pot spune doar ca ma intriga. pur si simplu nu pot intelege. astept infrigurata ziua in care zeii se vor indura sa ma lumineze in aceasta privinta.

femeile si frigiditatea

Posted by: psiheea on: iulie 7, 2008

am scris despre impotenta barbatilor si am promis un entry asemanator in legatura cu femeile. pentru ca eu sunt un exemplu de corectitudine, obiectivitate si intelepciune, voi fi foarte sincera si din nou voi incepe cu un disclaimer: daca va regasiti pe aici… mda, cam despre voi am scris.

exista multe motive pentru care femeile nu vor sa faca sex. daca nu sunt cauze externe – nu le place partenerul, nu le convine locatia sau momentul etc – principalul motiv tine de preconceptiile lumii in care traim. “nu e bine”, “nu e frumos”, “nu se face asa”, “nu se cade”, “e rusine” si “nu trebuie” sunt franturi din diferite conversatii cu parintii, matusile si alte autoritati. din cauza lor, foarte putine femei gandesc suficient de sanatos incat sa-si asume sexualitatea si sa fie sincere cu subiectul. celelalte:

usa de biserica – este o femeie foarte foarte cuminte, serioasa si devreme acasa. se imbraca decent spre inhibat, nu ridica ochii din pamant, nu se fardeaza, nu se preocupa in mod deosebit de felul in care arata (coafura, manichiura etc) si trece drept neinteresanta din punct de vedere sexual. pare timida si in general nu discuta intimitati cu nimeni asa ca lumea banuieste ca nu are ce discuta la capitolul asta. daca ajunge sa impartaseasca din convingerile si principiile ei cu privire la sex, spune hotarat ca ea nu a facut “chestia aia” si ca e virgina. sau ca a facut o singura data din greseala si ii pare rau. ti-e mila de ea ca sufera ca nu o cauta barbatii sa o scoata la un suc, sa-i dea o prajitura si sa make a move. e trist ca i se intampla ei asta cand ea este desteapta, frumoasa si foarte buna la chimie. problema cu femeia usa de biserica este iluzia. barbatul care o va gasi interesanta pentru cumintenia si inhibitia ei, cel care va vrea sa o “invete” cum e viata, va fi foarte dezamagit sa observe ca respectiva a avut vreo 48 de parteneri de pat pana la el, ca a facut tot ce a vazut in filmele de pe dc si ca masca ei de fecioara maria este doar de dragul aparentelor. ca doar “nu e bine”, “nu se face”, “nu trebuie” si “e rusine”, asa ca e mai bine ca lumea sa o considere pura ca apa de izvor. de ce sa sufere parintii ei ca s-a “stricat” fata inainte de nunta? mai bine sa nu stie nimeni.

tarfa virgina – asta e o categorie pe care am inceput sa o observ in jurul meu inca de prin liceu. tipele astea sunt foarte populare, toti baietii vor sa le “execute”, toate fetele vorbesc pe la colturi despre ele ca sunt tarfe si fac si dreg cu toata lumea si ele se simt foarte bine ca sunt in centrul atentiei. nevoia de afirmare le face sa se imbrace provocator, sa fumeze de la 14 ani, sa se fardeze excesiv, sa injure, sa vorbeasca porcos, pe limba barbatilor, sa rada tare si sa se dea la toti masculii cunoscuti sau necunoscuti. ele se prezinta ca niste versate pentru care sexul nu mai are nici un mister. in general viata lor amoroasa merge pe sistemul o mie de prime intalniri, nici o a doua intalnire. in ciuda asteptarilor, asta nu se intampla fiindca pleaca barbatii dupa ce “obtin ceea ce vor” – ador cliseele astea! – ci dimpotriva, fiindca nu obtin nimic. cine se apropie de ele observa ca sunt de fapt foarte foarte cuminti, ca numai gura e de ele si ca in realitate n-au nici experienta, nici dorinta de a face sex cu atata usurinta. fie vor “o relatie” si prefera sa mai astepte vreo sase, sapte luni pana sa faca “pasul asta important”, fie sunt virgine si nu vor nimic fiindca tot ce voiau au primit deja – sa aduca un barbat sanatos in erectie si sa-l poata respinge. daca le intrebi de ce fac pe proastele spun ca doar asa pot cuceri tipi. daca le intrebi de ce nu fac nimic cu tipii pe care se chinuie sa-i cucereasca spun invariabil ca “nu e bine”, “nu se face”, “e pacat”, “nu trebuie” etc. cunosc personal exemple de femei (trecute binisor de 20 de ani) care fac abosult totul cu un barbat, mai putin sex. n-au nici o problema sa se dezbrace, sa se pipaie, sa se bage in pat cu el… totul e permis pana la sex. eu zic ca daca e pacat sa faci sex, nu poate fi recomandat nici sa faci lucrurile astea si invers, daca e ok sa le faci pe astea, tind sa cred ca e ok sa faci si sex. dar asta e doar parerea mea :P

ca si la entryul precedent, ma vad nevoita sa inchei fara concluzii. pot spune doar ca in cazul femeilor e putin mai delicata problema fiindca nu e intotdeauna vina lor ca gandesc asa. altfel bineinteles ca sunt de condamnat si de pus la zid! :P sunt de admirat femeile care merg pe ideea what you see is what you get. daca ii sta bine unei tipe sa fie misterioasa si sa se dezvaluie gradat, cu siguranta asta nu include pozatul si incercarea de a parea altceva decat esti.

later edit: da da da! stiu! asta e “fara substanta” si “mult mai subtire” decat precedentul. ce sa fac domnle? singura femeie despre care pot vorbi in deplina cunostinta de cauza sunt eu. nu sunt atat de atenta la celelalte. in schimb la barbati…. fara sa vreau observ foarte multe si imi formez pareri mai pertinente.

barbatii si impotenta

Posted by: psiheea on: iulie 1, 2008

pentru ca stiu sigur ca exista vreo 2 sau 3 barbati care imi vor sari in cap dupa entryul asta regasindu-se la categoria 1 si vreo 4 sau 5 care imi vor sari in cap dupa entryul asta regasindu-se la categoria 2, voi incepe printr-un fel de disclaimer. da, am pornit de la exemple reale, dar nu, nu de la exemplele reale care imi sunt prieteni sau apropiati. deci chill!

nu vreau sa ma leg de impotenta fizica, alea sunt niste probleme care nu merita luate la misto. doamne fereste! nu imi permit sa comentez lucrurile astea. imi permit insa – si chiar imi da o usoara satisfactie – sa comentez impotenta de atitudine si comportament. promit ca urmatorul entry va fi despre femei si “impotentele” lor. acesta este doar despre barbati si se ocupa de doua categorii dupa cum urmeaza:

barbatii fara penis – ei sunt mereu singuri. niciodata n-au prietene stabile cu care sa faca sex, niciodata nu pot agata fete pentru “relatii” instabile si partide la intamplare. pur si simplu nu le iese. desigur, adevarul este ca toate femeile pe care le cunosc ei sunt ori tarfe, ori proaste, ori urate – in orice caz, mult sub nivelul lor. ei sunt de fapt niste superiori, niste neintelesi, niste geniali pe care lumea cruda si superficiala ii ia de obicei la misto provocandu-le astfel frustrari si complexe. intamplator sau nu, majoritatea barbatilor fara penis pe care ii cunosc eu sunt artisti intr-un fel sau altul. poate asta se potriveste mai bine cu profilul aerianului zapacit si “insetat de absolut”, cum scrie la carte. aceste spirite lipsite de pragmatism – si de un bun simt al realitatii – iubesc mereu pe cate cineva. sunt gata sa compuna simfonii si sa cante la harpa pentru frumusetile cu ochi melancolici si suflet pur la care viseaza. din nefericire pentru ei, doar viseaza si de fapt sunt singuri. si de fapt frumusetile sunt comune, ochii melancolici sunt doar incercanati din cauza noptilor pierdute in cluburi si sufletul pur e …. ma rog, nepur sa zicem. barbatii fara penis au imaginatie bogata si in general citesc multe carti si vad multe filme – ceea ce desigur, le permite sa faca pe desteptii cu “vai, nu l-ai citit pe shaunter? nu se poaaaate” – asa ca isi formeaza un set de trasaturi ale feminitatii ireale din povesti si le atribuie unei femei oarecare. sunt foarte dezamagiti cand observa ca EA nu e deloc asa cum o vedeau ei si nu pot intelege de ce EA s-a schimbat atat de mult acum. daca barbatii fara penis ar avea penis n-ar mai ASTEPTA ca dragostea sa vina pe strada lor ci s-ar duce ei pe strada dragostei – pe mircea vulcanescu am auzit ca e multa dragoste, de asemenea prin parcarea de la inter, dar oricum, dragostea are mai multe adrese asa ca nu conteaza.

barbatii fara cuae - ei sunt mereu cuplati si prinsi in relatii foarte lungi si stabile. au nevoie sa stie ca “au pe cineva”. femeia respectiva e aleasa in asa fel incat sa nu comenteze, sa nu ridice pretentii si sa nu provoace batai de cap. ei dezvolta o oarecare forma de atasament fata de respectiva, dar din pacate pentru ea, aceasta pornire sufleteasca este foarte foarte departe de dragoste. barbatii fara cuae nu sunt indragostiti mai niciodata. ei nu stiu ce vor fiindca nimic nu prea le place. le-au fumat pe toate, they’ve seen it all si sunt de multe ori foarte blazati si cinici. ca forma de amuzament, le place sa flirteze cu toate femeile din jurul lor, mai putin cu rudele – sper. asta ii face sa se simta foarte barbati si foarte…. cu cuae. le place sa “se distreze” urmarind intens tipele pentru a rupe abrupt si neasteptat legatura trantind un “eu am prietena”. uneori se despart pentru 10 minute de iubita lor stabila si cu acte pentru a-si da inima unei noi frumuseti. cand realizeaza ca relatia cu frumusetea e la pasul 1, iar relatia cu iubita stabila e la pasul 247, decid sa fie comozi si sa se intoarca la siguranta pe care o ofera inertia si obisnuinta. atunci cand – doamne fereste – iubita stabila se plictiseste/satura/enerveaza si pleaca, barbatii fara cuae sufera o criza sentimentala, se dau cu capul de pereti si regreta toate momentele in care au fost prosti si idioti si n-au apreciat ce printesa minunata aveau langa ei. cand isi revin pun ochii pe o alta iubita stabila si docila cu care vor petrece urmatorii 3-5 ani. daca barbatii fara cuae ar avea cuae, atunci cand se indragostesc ar sti sa dea curs acestui sentiment, chiar daca nu e in agenda lor cu planuri pentru urmatorul deceniu si de asemenea ar intelege ca e de preferat sa fii singur sau din floare in floare decat agatat de o relatie care nu iti este suficienta.

la acest entry nu am concluzii. nu stiu daca si cum se pot schimba barbatii si nu am nici o carte de genul “ghidul femeii disperate: cum sa stimulezi cresterea organelor partenerului tau”. banuiesc ca e un proces complex legat de maturizarea lor care duce intr-un final si la penisarea barbatilor fara penis si la cuaearea celor fara cuae. cred ca e foarte naspa sa fii iubita stabila a unuia din categoria 2 si foarte misto sa fii obiectul afectiunii, muza ingenua a unuia din categoria 1. am promis ca urmatorul entry va fi despre cum suntem noi, femeile, “impotente”. promit sa fiu la fel de critica si obiectiva.

Categorii