psiheea

azi am mers la un concert de orga intr-o biserica catolica. eu as fi preferat teatru dar a fost mai mult o obligatie din prietenie fata de artist. exceptand frigul, am petrecut o ora foarte relaxanta si placuta. nici nu ma asteptam! chiar a fost o selectie de arii frumoase - daca nu se cheama arii ci altfel, sa mi se ierte, nu e tocmai domeniul meu

initial ma tot gandeam oare cat a trecut din concert si cat mai e. la cat sunt eu de vorbareata… sa ma pui sa tac pentru ce au parut a fi 3 ore, nu una…. tacerea asta si statul locului te obliga sa meditezi. n-ai ce altceva sa faci la un astfel de concert. pentru ca cel care ma tinea de mana avea ochii inchisi, m-am gandit sa-i inchid si eu… si sa imi sprijin capul pe umarul lui.

si am inceput sa ma gandesc… la mine, la ce am eu, la toate lucrurile pe care le vreau si nu le am inca… si cel mai probabil nici n-o sa le am pe toate… la toate lucrurile pe care le-am vrut si nu le-am avut niciodata sau le-am avut atunci cand nu mi le mai doream…. la cat de suparata am fost atunci, la cat de fericita sunt acum, la cat de fericita am mai fost, la oamenii responsabili pentru fericirea mea… intotdeauna oamenii te fac fericit! si atunci cand zici ca esti fericit ca s-a intamplat ceva, tot un om a facut sa se intample. m-am gandit la iubire, la cand am inceput sa iubesc, la cand am iubit prima data… la toate momentele superbe pe care le-am trait si la ce le-a facut sa fie atat de minunate…. la toate momentele grele prin care am trecut si la cum am reusit sa le depasesc…. la toate momentele care urmeaza sa vina si la cate dintre ele vor fi bune si cate vor fi rele….

si am deschis ochii. “CHRISTINA IN PACE” asta a fost primul lucru pe care l-am vazut. pe peretele din fata mea era pictata sfanta Cristina stand in picioare, cu un pocal in mana, langa o masa pe care erau o lampa si un ceas. nu stiu cine e sfanta Cristina si nici nu m-a interesat sa dezleg metaforele din pocal, lampa si ceas. am ramas atat de surprinsa ca nu observasem inscriptia pana atunci!

parca in timp ca ma gandisem eu cu ochii inchisi la cat sunt de mica desi eu simt ca sunt foarte mare, parca traisem atat de profund starea, incat se revarsase si se asezase pe perete… cristina in pace

ma gandeam cati oameni au spus sau au auzit “te iubesc” ieri. hmmm…. e o lume plina de iubire, nu? ;)) ce bine ar fi! cred ca foarte putini dintre cei care chiar iubesc au spus-o ieri. mai ales daca nu mai sunt adolescenti…. si am ajuns sa ma intreb ce inseamna “te iubesc”-ul celorlalti si lucrurile au devenit foarte foarte interesante…..

“te iubesc” se spune daca 14 februarie pica la mai putin de o luna de cand ai inceput relatia. traducere: “inca nu te-am cucerit si daca declar asta am o bila alba… nici eu nu cred ce spun, dar toata lumea face asa astazi asa ca…”

“te iubesc” zis de el cand sta deasupra ei si vede ca ea bate in retragere…. traducere: “sunt disperat sa ti-o trag si daca iti spun ca te iubesc o sa vrei si tu”

“te iubesc” spus de ea cand simte ca tipul vrea sa ii ofere o pereche de papuci. traducere: “ajutor! trebuie sa existe ceva care sa te tina langa mine! nu poti sa ma parasesti! mai ales acum ca ti-am zis asta…. o sa-ti fie mila” daca declaratia e insotita si de ceva lacrimi…. tipul are mainile legate.

“te iubesc” ii spune partenerul slab celui puternic atunci cand incepe sa se intrebe de ce continua relatia. traducere: “daca nu te-as iubi as fi un prost ca accept sa te porti urat cu mine… eu nu pot fi prost, deci cu siguranta te iubesc”

“te iubesc” zice tocilarul perfect care primeste ceva atentie de la regina balului. traducere: “e prima data cand ma baga cineva in seama… ai nasul cam mare, te imbraci urat si ai avut cam multi prieteni, dar mai bine asa decat nimic… “te iubesc” si asa”.

“te iubesc” zis de regele balului tocilarei. traducere: “tocmai te-am inselat cu fosta”

mai e desigur si “te iubesc”-ul adevarat. de unde iti dai seama ca al tau e pe bune? in primul rand daca esti in vreuna din situatiile de mai sus, e clar ca nu. in rest… trebuie sa simti. o declaratie reala are suport emotional… asta e diferenta si nu poti distinge decat cu inima - cam trist pentru cei care sunt rationali inainte de a fi sentimentali cum sunt si eu, de altfel. sper totusi sa am mereu puterea de a deosebi autenticul de fals!

slava domnului ca a trecut ziua asta si ca pot sa intru iar in magazine fara sa dau de perne rosii in forma de inima si de plushuri care bazaie “i love you”! multumesc inca o data prietenului meu ca m-a scutit de ele si ca a ales inspirat materializarea declaratiei de dragoste!

ps: regele si regina balului sunt persoanele populare care se bucura de atentia exagerata a celor din jur; tocilarul si tocilara sunt opuse lor, persoanele timide si singuratice.

eu sunt inocenta , cuminte si serioasa. sunt bine educata, stiu sa ma port si sa intretin o conversatie. sunt politicoasa si impun respect.

eu sunt un copil zapacit, vesel, curios si jucaus. imi place mult sa ma joc…. si din pacate, uneori ma joc cu lucruri importante…. exact ca prescolarii care strica aparatura din casa.

eu sunt delicata si fragila. daca sunt ranita plang.

eu sunt mare. incet incet incep sa-mi dau seama ce mi se potriveste si ce trebuie sa fac sa ma simt bine. am aflat ce profesie ma pune in valoare si ce domeniu de lucru ma implineste.

eu sunt senzuala si senzoriala. imi place sa incant si sa imi incant simturile si sa fiu inconjurata de frumos. simt bine.

eu sunt puternica. pot sa trec prin momente grele fara sa-mi pierd stapanirea de sine si ii pot ajuta pe altii sa faca acelasi lucru.

eu sunt rea uneori. cand cineva se poarta urat cu mine intentionat si fara motiv, raspund cu aceeasi moneda. inca nu am invatat sa intorc si celalalt obraz.

eu sunt o fire pasionala. pun suflet in tot ce fac. citesc cu interes, rad cu pofta, iubesc cu pasiune, ma cert cu inversunare…. viata e mai frumoasa cand o traiesti intens.

eu sunt mandra. daca iti imaginezi ca imi faci fata, cel mai probabil te inseli. sunt putine persoane pe care le consider demne de mine si as face orice ca sa le pastrez aproape.

eu sunt pretentioasa. am un simt critic prea dezvoltat si vad mereu defectele inaintea calitatilor. sper ca in timp sa devin mai toleranta.

eu sunt lenesa. n-am chef decat de lucrurile care imi fac placere, iar atunci cand sunt nevoita din motive exterioare sa fac ceva, aman cat pot de mult.

eu sunt ingamfata. ma consider o persoana deosebita si ma deranjeaza cand sunt subestimata. nu sunt aroganta, pot aprecia oameni oricat de diferiti de mine.

……………………………………………………………………….

eu sunt multa si vin toata odata. nu mint si nu sunt ipocrita. toate cele de mai sus, plus o multime de alte trasaturi pe care nu am timp sa le dezvolt aici, vin in acelasi pachet. nu ascund nimic.

entryul asta se inspira din ceva ce mi-a fost zis de curand in legatura cu ipostazele feminitatii. “femeia perfecta e lady in societate, gospodina in bucatarie si curva in pat”…. e o formulare superba. deocamdata insa, eu nu cunosc nici o femeie de genul asta. desigur… voi fi eu una imediat cum invat sa gatesc si prind curajul de a ma lasa total dominata in pat . just wait and see!

traim intr-o lume a pilelor. pile “puternice” care mandresc posesorii si fericesc mai mult sau mai putin partenerele posesorilor. posesori care se inchina pilelor proprii, vorbesc cu ele, vorbesc mai ales despre ele….

de la clasicul “ce pila mea?” la complicatele “du-te-n pila mea” si “hai, ba-n pila mea la un biliard”, care daca stai sa te gandesti nu sunt tocmai ideale din punct de vedere biologic… la scoala/facultate/job, pe drum, in bus/metrou/troleu, la orice magazin unde exista gardieni/paznici/patroni…. dap, e o lume a pilelor.

daca ar fi ceva de capul lor, cine ar mai simti nevoia sa discute atata? tipii de capul carora e ceva injura altfel sau deloc. cred ca e vorba de o miscare, un fel de revolutie… baiatul care scuipa pe strada si isi baga pila in toate - din nefericire pentru el, doar verbal - e un fenomen cultural, un ideal, un exemplu; ca doar tot universul trece prin pila lui. probabil din dorinta de a atrage un asemenea specimen, unele tipe au ajuns sa-si bage si ele pilele in diverse - evident, tot doar verbal. apreciez segmentul care a indulcit expresia in “baga-mi-as picioarele”.

asadar, eu sunt poate de moda veche si consider ca o pila bagata trebuie si scoasa. deci asteptam diversificarea repertoriului pe de alta parte, recomand astora care-si aduc organele in discutie din 5 in 5 minute, sa incerce sa desfasoare si alte activitati cu ele, ca poate isi dau seama unde sunt pilele cu adevarat importante si descopera adevarata lor grandoare.

sunt cateva lucruri pe care mi-ar placea sa le vad facute de un barbat. chestii…. feminine carora nici unul nu le-ar supravietui. ar fi adevarate probe de forta si teste de tarie. culmea! noi, sexul “slab”, suntem cele care trebuie sa le facem fata.

mi-ar placea sa vad un barbat dand nastere unui copil. nu am trait experienta, dar vorbim despre o durere proverbiala! cand ma gandesc ca ei de-abia fac fata momentului in conditiile in care treaba lor se rezuma la statul la usa salonului de maternitate si la cumparatul florilor…

nu cred ca exista barbat care sa poata folosi un clestisor de gene. fug ca nebunii numai cand vad “ustensila”, cum sa o incerce pe pielea… ma rog, ochii lor? sunt rari si cei care suporta epilatul cu ceara - noroc cu promovarea metrosexualitatii, ca s-a mai adus in discutie metoda asta!

oricat de greu de experimentat ar fi cele de mai sus, nimic nu se compara cu menstrele noastre!!! stiu un banc in care un barbat isi sfatuia fiul sa nu aiba niciodata incredere in “ce sangereaza 3 zile la rand si nu moare”. sunt ferm convinsa ca nici jumatate din barbatii intre 18 si 40 de ani nu inteleg problema biologic vorbind. ceilalti, cu note mai bune la anatomie, nu se forteaza sa o inteleaga raportat la realitate. constata doar ca prietena/sora/mama etc lor se poarta ciudat. wtf?! da, suntem irascibile! da, ne crizam din orice nimic! da, plangem la orice film de dragoste! si da, astea se intampla doar o data pe luna! in rest suntem ok - dupa posibilitati :))

trebuie sa precizez ca nu am absolut nimic impotriva barbatilor! sunt o feminista convinsa si ma seaca misoginii, dar recunosc oricand superioritatea sexului “tare” in anumite sensuri, de exemplu condusul masinilor, ingineria si reparatul aparatelor de tot felul. scopul acestui entry nu este acela de a lovi in tabara cealalta cum probabil va imaginati. imi place mult sa vad barbati care pricep ca sunt lucruri pe care nu le pot pricepe la o femeie si care incearca sa isi sustina prietenele/surorile/mamele etc si aici. slava domnului, am langa mine unul dintre ei! inchei cu un citat din nu mai stiu cine care zicea ca “femeile nu sunt facute pentru a fi intelese, ci pentru a fi iubite”. evident, e o exagerare, dar imi place ideea! feminitatea trebuie respectata si iubita in intregime, nu criticata si cenzurata…. asta daca nu vrei sa ramai singur singurel sau cum zice pink, “you and your hand”