mi-am stors creierii un pic incercand sa gasesc modul optim de a incepe anul “wordpressic” si de a-mi relua activitatea pe blog. aveam cateva idei spectaculoase, dar poate fiindca nu erau firesti ci mai degraba autoimpuse, concentrarea mea n-a trecut de primul paragraf. asa ca am decis sa sterg cu buretele absenta mea si sa continui ca si cum nu as fi intrerupt niciodata scrisul. in fond psiheea a fost semi-abandonata din motive intemeiate si nu pentru o perioada lunga, deci va supravietui si fara o “grand opening”. asadar:

nu mai e nici un secret faptul ca femeile sunt complicate. a devenit chiar anecdotic. cand vine vorba de o femeie nimic nu este ceea ce pare si e intelept sa verifici de zece ori faptele inainte de a trage o concluzie. se intampla frecvent ca un barbat sa nu-si poata explica de ce prietena lui e foarte suparata pe el, iar ea sa fie extrem de ranita ca el nu pricepe unde greseste si nu vede indiciile “evidente” pe care i le trimite ea in ajutor. complicatiile noastre nu se datoreaza unor capricii sau mofturi de comportament. nu ne jucam de-a nimic. pur si simplu problema e la creier. din pacate noi trecem orice gand/impresie/perceptie/parere/dovada 100% sigura printr-un labirint de “daca” si “poate”. suntem cele mai rafinate maestre in teoria conspiratiei.

in amor, suntem de-a dreptul absurde. daca ceva pare bine, vom crede ca e bine, dar ne vom vaicari ca e rau doar ca sa auzim de la toata ginta feminina ca e intr-adevar bine si ca nu ni se pare doar noua (1). daca ceva pare rau, vom zice cu siguranta ca doar pare si ca de fapt lucrurile nu pot sta asa. si partea cea mai proasta e ca de data asta ginta feminina se va chinui sa gaseasca argumente ca da, lucrurile nu sunt cum par, pare nasol, dar de fapt e foarte foarte bine.

exemple clasice: te-a inselat fiindca te iubeste mult dar a sarit proasta aia pe el si probabil l-a imbatat si n-a mai stiut de capul lui; nu iti cere a doua intalnire fiindca i-a placut la nebunie prima si se pregateste pentru ceva special cu tine si, desigur, tot mai frecventa: nu sunteti impreuna nu fiindca nu te-ar iubi, ci fiindca te iubeste la nebunie si asta il sperie de face pe el.

acum cateva zile am retinut o chestie desteapta in urma unui schimb de filosofii amoroase. o tipa cu care sunt prietena prin extensie (asta aduce intotdeauna un plus de obiectivitate oricarui schimb de filosofii amoroase ) a spus ca barbatii sunt simpli si ca tot ce e complicat in vietile si relatiile noastre pleaca de la noi. deep shit, cum s-ar zice. din pacate astazi psiho-intortocherile mentalului feminin au atins apogeul prin completarea acestei concluzii inteligente cu o clauza demna de textele unei campanii electorale.

barbatii sunt simpli cand vine vorba de sex si alte d-astea lipsite de implicatii majore, dar (!) incep sa analizeze exagerat cand vine vorba de iubire adevarata, commitment si relatii reale, caz in care devin chiar mai complicati decat femeile.

adica daca tipul pe care il iubesti tu e cu alta, intotdeauna prietenele iti vor spune ca aia nu inseamna nimic pentru el. ca doar de-aia e cu ea. sex si alte chestii meaningless… cand se pune problema de astea barbatii sunt hotarati. daca vor ceva intind mana si iau.

gandirea asta ajuta femeile sa treaca peste orice comportament josnic barbatesc. daca tipul se redepe la tine, te tranteste pe pat si ti-o trage de vezi stele verzi pentru ca apoi sa nu te mai bage in seama niciodata asta nu va fi pentru ca nu-i pasa, asa cum am fi tentati sa credem, ci fiindca de fapt se indragostise prea tare si s-a speriat. bineinteles ca te iubeste! esti minunata, cine nu te-ar iubi?

e foarte empowering aceasta spalare a creierului. gandind asa te programezi pentru succes si prinzi incredere in tine. nu stiu daca mai tineti minte, dar acesta este blogul unei femei care sustine ca toate visele se implinesc (dar se bazeaza pe experienta proprie cand sustine asta, deci fiti indulgenti:P). banuiesc ca problemele adevarate apar dupa multi ani in care te-au iubit toti si totusi ai fost mereu singura. dar zicem doamne fereste si ne gandim evlavios la modelele culturii moderne: Carrie Bradshaw si Mr. Big, Blair Waldorf si Chuck Bass, care ne prezinta barbati indragostiti nebuneste de femeile de care isi bat joc pana cand se ajunge la happy ending. astea ne dovedesc ca se poate si ca din cand in cand imbecilul care nu suna a doua zi si infidelul care te umileste pot ajunge feti frumos in final. (2)

de ce e mai usor pentru noi sa inventam povesti improbabile in care sa credem cu tarie in loc sa acceptam realitatea clara? n-as putea sa spun. stiu doar ca de fiecare data cand un barbat se poarta urat sau iti arata ca nu da doi bani pe tine, logica feminina iti va spune ca ascunde o impresionanta dragoste pentru persoana ta. fiindca e el fraier si nu poate sa si-o asume, tu o sa depasesti momentul si nu o sa fiti niciodata impreuna. dar asta numai fiindca te-ai enervat tu si nu mai ai chef sa te lupti cu inhibitiile lui.  te-a suparat si abandonezi tu. daca n-ai abandona ai fi cu el clar. ca doar te iubeste. cel putin asa zice logica feminina colectiva. si cine ar indrazni sa o contrazica?

(1) nu vom discuta cazurile pozitive pentru ca dupa vaicareala “sigur nu mi se pare doar mie?” ne vin mintile la cap si incepem sa ne bucuram de ce avem.

(2) logica feminina functioneaza fiindca nimeni nu are rabdare sa astepte pana in final ca sa vada ca de fapt magarii nu se transforma in printi. asta e un lucru rau fiindca mentine in picioare teoriile noastre absurde si, in acelasi timp, e un lucru bun fiindca femeile nu-si rateaza viata bazandu-se pe ele, ci doar trec mai departe inlocuind frustrarea ca au fost duse de nas cu satisfactia ca au fost iubite si au marcat existenta barbatilor cunoscuti.