psiheea

vine vine priiimavaaara! incepe deci cea mai nasoala perioada pentru oamenii respectabili si cuplati. de mai multi ani am observat ca in mod surprinzator toamna oamenii sunt predispusi la a se “lega” si au chef sa se cupleze chiar daca nu sunt indragostiti si primavara cheful asta le trece si vor sa se desparta. cum trec la ora de vara, toti incep sa-si dea seama ca relatia actuala nu ii mai multumeste si ca dupa ce renunta la cojoc si palton trebuie sa se descotoroseasca si de jumatatea agata in anotimpul rece.

niciodata nu se vorbeste despre problemele din dormitor mai des si mai preocupat decat primavara. acum e momentul sa renunti la compromisuri si sa pleci in cautarea cuiva care sa te faca sa canti. toate tipele s-au saturat de prietenii lor morocanosi. au epuizat toate retetele de fericire in zadar. degeba se dau ele peste cap sa ridice … moralul domnilor, moralul nu mai vrea sa se ridice. revistele glossy le vin in intampinare cu “revigoreaza-ti relatia!” si alte titluri de genul asta. recurg la toate trucurile, dau totul, totul ca sa nu plece el. fiindca se stie ca daca sexul lasa de dorit, barbatul este cel cu suficient respect de sine cat sa-si ofere ceva mai bun prin alte parti.

cine reuseste sa mentina “flacara” si in aceste vremuri de restriste, cine mai face sex adica, se plange de plictiseala. a disparut noutatea din toamna pana acum, s-a vazut tot ce e de vazut, s-a incercat tot ce se incearca de obicei si s-au cam terminat optiunile. incep sa se repete scenariile si scade entuziasmul, intervine blazarea. astia sunt oamenii pe care daca ii intrebi de ce fac sex cu iubitii lor iti raspund cu “fiindca asa se face”. probabil vor ramane impreuna in continuare in virtutea inertiei si a mustelor de pe caciula. sau vor avea un “episod nefericit” in care unul va fi infidel si celalalt, prea ocupat sa se dea cu capul de pereti ca i se intampla tocmai lui asta, va pierde din vedere faptul ca fix inainte sa afle despre nenorocirea asta se gandea sa il insele pe celalalt.

trecand peste corespondenta cu anotimpurile, cred ca problemele astea de bad sex reflecta probleme de bad connection intre protagonisti. sexul grozav nu implica relatia grozava, dar sexul nasol indica in mod clar o relatie altfel decat buna. totusi foarte putina lume pune problema asa. pentru unii e mult mai comod sa se dea de ceasul mortii sa manance afrodisiace si sa caute minusurile mecanice ale activitatilor din pat decat sa recunoasca abaterile emotionale. de ce e mai usor sa incerci sa work things out cu cineva care stii ca nu te face fericit decat sa te desparti? de ce e mai usor sa ramai legat de cineva care stii ca nu e cine trebuie cand cine trebuie trece pe langa tine? pot sa numar vreo 5 persoane din cercul meu de apropiati care lalaie relatii moarte demult desi flirteaza cu oameni care ii innebunesc. algoritmul e cam acelasi: de ce sa ma despart de x cand nu stiu sigur daca y e al meu? cu alte cuvinte…. de ce sa risc sa raman singur? ca si cum a fi singur e cea mai ingrozitoare ipostaza posibila. ca si cum n-ar fi tot ingrozitor si sa ramana nefericiti cu x si sa rateze fericirea cu y. cantarim putin si e simplu de inteles care e varianta mai de speriat.

scriam acum un an intr-un entry ca daca nu e atractie intre doi oameni, nu se poate naste nimic intre ei si ca daca e ceva intre ei dar sexul nu merge, atunci nu va merge nimic. in aceeasi idee, nu se confunda obisnunta si comoditatea cu atractia si daca la inceput toate noptile erau minunate nu inseamna ca sexul este ok, ci doar ca a fost. nu spun ca merita sa arunci la gunoi omul de care esti indragostit nebuneste doar fiindca treceti printr-o perioada proasta si sunteti suparati unul pe calalalt. dar daca se pune problema de plictiseala si rutinare in pat unde oricat v-ati certa, lucrurile trebuie sa fie roz, mai gandeste-te daca esti intr-adevar indragostit.

am devenit fana unei campanii publicitare pentru o bere. pacat ca nu beau. rezonez doar cu cele doua reclame. prima e construita pe “it’s not what a man stands for that counts, it’s what he falls for”, iar a doua pe “suffering is not the key to success”. nici nu ma pot hotari care imi place mai mult.

am mai vorbit despre diferenta intre cine suntem in exterior, elementele imprumutate, personalizate, la care tinem, in care credem, pe care ni le-am insusit, dar care ne sunt exterioare (what we stand for) si ceea ce suntem in esenta, ce e in noi indiferent sub ce ambalaj ne prezentam (what we fall for). cheia succesului insa… mi-a amintit de un entry care promoveaza ideea unui discurs celebru despre cum sa-ti traiesti viata “la maxim”, “it’s all about the music”.

de cand suntem mici familiile si scoala ne baga in cap conceptii de genul “viata e grea”, “banii se castiga greu”, “ca sa ajungi undeva e nevoie de multe sacrificii” etc. cand crestem putin, astea devin convingeri pentru noi si cand crestem mai mult ajungem sa ne ghidam dupa ele si sa le acordam mai multa credibilitate decat intuitiei sau sentimentelor. ajungem sa suspectam tot ce nu e atins de “greutatile vietii”. caile usoare si frumoase de a face bani sunt cu siguranta ilegale sau nesigure, oricum in nici un caz nu pot reprezenta o aspiratie. relatiile simple si pline de pasiune sunt precis superficiale, nu dureaza si nu te poti baza pe ele. oamenii veseli si fara probleme sunt ori mincinosi ori periculosi, nu e bine sa-i ai in preajma, cine stie ce ascund! daca gasim ceva bun, frumos si fara bataie de cap, adica usor… ne gandim ca nu e in regula, ca lipseste ceva. desigur, lipsesc incurcaturile si durerile. de ce le consideram obligatorii in orice?

nici macar distractia nu o acceptam gratuita si la indemana noastra. simtim nevoia sa complicam si uitatul la un film cu “n-am rabdare de asa ceva, mai bine ma relaxez uitandu-ma la… stiri!?”. nu ne mai jucam la calculator ca aia mici chiar daca ne-ar placea la nebunie sa impuscam niste monstri sau sa castigam nu stiu ce cursa auto. nu se mai cade sa ne distram asa… mai bine citim ceva celebru si deprimant! rezervam o ora pe zi pentru “distractie” fiindca asa se face. cand ai ras cu pofta ultima data? e deja ora 4 dupa amiaza. ai apucat sa zambesti cuiva azi?

revin la “it’s all about the music”. succesul, fericirea, binele, nu sunt niste destinatii. nu sunt punctele finale ale unor trasee complicate si pline de dureri si sacrificii. ele trebuie sa fie constante in vietile noastre. trebuie sa simti ca ai succes, sa fii fericit si sa ti se para totul bine si pe drum, nu numai dupa ce ajungi acolo unde iti propui sa ajungi. cum sunt astea posibile daca “drumul e greu”? ei bine daca drumul e greu inseamna ca te-ai ratacit, ai gresit strada. cauta alt traseu! unul pe care sa te simti bine si sa te distrezi. have fun!