great expectations
sunt unii oameni despre care se spune ca au “reteta fericirii” si ca le merge excelent si toata lumea ii invidiaza… apoi citesti prin ziare ca s-au sinucis sau cine stie ce au facut si te intrebi cum e posibil, ca doar aveau totul. desigur, adevarul e ca nu aveau totul si ca le lipsea ceva esential pentru fericirea lor. unde au gresit? acolo unde gresim toti din cand in cand. nu ti s-a intamplat ca atunci cand atingi un obiectiv pentru care ai luptat mult sa simti ca parca ai luptat degeaba, ca parca nu te face sa te simti asa bine cum te asteptai? daca nu, felicitari! ai tot respectul meu si poti sa nu mai citesti articolul asta fiindca nu ti se adreseaza tie. daca insa raspunsul tau e da, afla ca si mie mi se intampla si cam tuturor la un moment dat.
suntem obisnuiti sa gandim in etichete si sabloane. cantarim fiecare eveniment si situatie in functie de doi termeni: bine si rau. cand ne confruntam cu ceva din categoria binelui suntem multumiti, cand traim ceva din rau ne suparam. suntem pre-programati sa avem o reactie pozitiva cand primim o pozitie de conducere in cine stie ce companie. ne bucuram ca prostii, lumea ne felicita, radem frumos doar fiindca stim ca e de bine, ca are eticheta cu plus. pentru unii oameni pozitia de lider e ingrozitoare, nu li se potriveste, ii face sa se simta oricum numai bine nu, au probleme, stres si griji pe care nu le vor. totusi si ei se vor bucura daca o primesc.
exista tiparul omului fericit. toti ne fixam obiective care sa ne bage in acel tipar. vrem toti succes profesional, faima, bani multi multi multi, femeia desteapta dar supusa, virgina dar excelenta in pat, ultrasexy, imbracata ca un model dar cumva deasupra lucrurilor astea superficiale si extrem de doritoare sa faca mancare buna si sa creasca 3 copii… sau barbatul inalt, puternic, ultranotoriu si admirat dar modest, de casa si gospodar insa aventuros si foarte experimentat in toate cele, care sa nu fie obsedat de munca sau de bani, dar extrem de bogat. alergam ca prostii sa obtinem toate astea si cand le avem ne simtim nasol.
nu ne dam seama ca a fi fericit inseamna altceva pentru fiecare. suntem prea orbi ca sa privim in sufletele noastre si sa vedem ce ne trebuie de fapt, ce ne implineste. suntem prea fricosi ca sa ne asumam faptul ca ce vrem de fapt nu se suprapune pe ce ar trebui sa vrem. nu toti ne dorim bani multi multi, poate nici nu stim ce sa facem cu ei. nu toti ne simtim bine langa persoanele alea grozave descrise mai sus. dar toti ne straduim sa le avem. in loc sa descoperim ce ne implineste si sa urmarim drumul ala, cautam fericirea asta conditionata exterior, cea care sa fie aprobata de lumea din jur, cea stereotipa, asa cum e definita in filme si carti.
ador sa vad freelanceri necasatoriti la 40 de ani, care locuiesc cu chirie cate 5 luni in fiecare oras care le place. evident sunt cea mai mare dezamagire pentru familiile lor care le reproseaza constant ca imbatranesc fara sa se angajeze si fara sa se aseze la casa lor. aia sunt niste oameni care au avut tupeul sa ignore asteptarile celor din jur si au decis sa isi urmeze propria definitie a fericirii.
cred ca de-asta e atat de greu pentru majoritatea sa fie “fericiti”. fiindca lupta sa ajunga intr-un loc pe care esenta lor il respinge, un loc pe care de fapt nu si-l doresc. se autosaboteaza fiindca e ceva in ei care ii impinge in alta parte, spre fericirea adevarata si ii departeaza astfel de cea impusa si aprobata de societate.
vrei sa fii cu adevarat fericit? asuma-ti riscul ca s-ar putea sa nu fii invidiat pentru asta, ba chiar s-ar putea sa fii neinteles. cauta in tine cele mai frumoase sentimente, gandeste-te ce le declanseaza si stii ce ai de facut. lasa jobul excelent de la multinationala pentru care te sapa toti colegii si fa ce iti place cu adevarat sa faci! lasa iubita aia/iubitul ala la care saliveaza toti prietenii tai/prietenele tale si fa tot ce poti sa fii cu persoana care te face sa te simti cu adevarat bine! lasa mersul la sala care te face atat de cool si apuca-te de sahul ala pentru tocilari daca asta te distreaza! lasa toate tiparele si sablanele si vezi cine esti tu cu adevarat, dincolo de ce ar trebui sa fii si dicolo de ce le-ar placea altora sa fii. respecta-te suficient de mult cat sa te recunosti pe tine insuti cel adevarat si sa-ti oferi ceea ce doresti de fapt.
R. a zis,
martie 24, 2008 at 2:45 pm
Fuckin’ A! Excelent scris. Nu am ce sa comentez dar o fac oricum, ca vreau sa fiu primul.
scorpse a zis,
martie 24, 2008 at 3:00 pm
super post.
despre freelanceri..eu as fi freelancer si acum…. insa trebuei si ceva stabil..cu un salariu luna de luna….chiar daca grisul tot din freelancuri vine..cine stie cand nu am chef sa fac ceva…si apoi ….banca nu vrea freelance (urasc capitalismul) …..
cat despre locuit aiurea (eu am stat 2 ani in vreo 7 locuri)…calculeaa tu media….
cat despre fericire…..ok…fericirea e subiectiva..si depinde de fiecare individ, desi se ghideaza dupa anumite linii, zise principale. Totusi….terbuei mentionat ca nu e un tot ci este un cumul de mici fericiri (unele mici mici de toot)….
cutish a zis,
martie 24, 2008 at 3:39 pm
subscriu la chestia cu “fericirea e un cumul de fericiri mai mici”….cu o floare nu se face primavar, si cu o singura fericire, cu atat mai putin
. un discurs very inspirational, don’soara, imi place cum suna *hugs+ :* *
Alexx a zis,
martie 24, 2008 at 7:45 pm
Nu am inteles nimic
psiheea a zis,
martie 24, 2008 at 7:50 pm
multumesc, multumesc, multumesc… alex, o sa-ti explic
Alexx a zis,
martie 24, 2008 at 8:07 pm
Ideea era sa inteleg de aici,ca doar de aia ai scris
garlita a zis,
martie 25, 2008 at 9:29 am
Alex … ai terminat primele 4 clase? Daca nu, de-aia nu intelegi!
salcia a zis,
martie 25, 2008 at 9:30 am
esti minunata prin ceea ce ai scris! te iubesc!
Killing time......only that is left to kill a zis,
martie 25, 2008 at 1:55 pm
Back on track
dap..i’m back on track….nu stiu de ce dar in ultima vreme parca nu mai eram in apele mele…acu insa mi-am revenit….din nou pofta de munca (de foarte multa munca, chiar si pana la 10-12 ore pe zi si nici macar nu simt oboseala), a…
Kalkin a zis,
martie 25, 2008 at 4:42 pm
Alexx, pentru ca este scris in braille, de-aia nu merge:).
Depinde de ce alegi, ce fel de viata vrei. Unii prefera copii si “sa se aseze”, altii o fac pt ca “e timpul”. Mare importanta are acel multdiscutat ceas biologic si faptul ca toti cei de varsta ta fac nunti si botezuri. Foarte putini se casatoresc sau traiesc impreuna pentru ca vor cu adevarat si nu pt ca trebuie. Acestia insa sunt cei fericiti cu adevarat. Ei nu vor uita peste un an sa vina cu o floare fara motiv si nici ele nu vor uita ca ne place fotbalul si serile cu baietii.
Relatia celorlalti insa se strica in timp fie ca recunosc, fie ca nu. Se erodeaza, se toaca din interior. Sincer, nu cunosc multe perechi in care ambii sa fie impreuna pt ca se iubesc. Trist, dar adevarat. O parte sunt relatii vechi care au ajuns in punctul de ori impreuna, ori separat si s-au casatorit din comoditate. Altii pt ca s-au nimerit pur si simplu ca fiind cea mai varianta a celuilalt. Altii pt ca doreau copii si tot asa.
Vointa proprie cedeaza in fata interesului, comoditatii, alegerilor facile. Nu cred in lucruri “pt ca trebuie”, “pt ca e timpul”. Nu m-ar face fericit.
Nu stiu daca freelancerii sunt de invidiat. Inseamna ca s-au afundat in munca cu adevarat, pentru ca daca la job mai poti da rateuri sau nu ai chef si gata, ca freelancer nu ai voie asa ceva. Concediu inseamna ca nu mai ai contact cu clientii tai. Joburile lor nu pot sa isi ia concediu cu tine si devine dificil.
Dar da, cred ca sunt mai fericiti decat multi altii. In plus, asta isi pune amprenta si pe viata de zi cu zi. O viata cu mai putine compromisuri si cu mai mult “vreau si pot”.
Sa fiu angajat si casatorit pt ca trebuie sau freelancer si singur pt ca vreau? Mie nu mi se pare o alegere dificila:).
baldovin a zis,
martie 25, 2008 at 5:23 pm
Da!
Fericirea e un lucru atat de diferit…
in functie de fiecare om!
Vezi cate un batranel atat de vesel incat nu il poti considera decat fericit. Din pacate nu in Bucuresti, nu stiu cand am vazut last time asa ceva. Si cat de putine isi poate perimite! Nu se da cu motorul in stampa, nu cauta cu disperare admiratia sexului opus. E suficient sa isi vada nepotii. E adevarat… e o fericire minima. “Mai bine un Socrate nefericit decat un porc multumit”. Oare avea dreptate?
Cel care isi face planuri marete si idealuri improbabile nu va fi fericit decat 3 zile atunci cand le atinge . Dupa care isi reincepe calvarul depresiv. Oare merita? Si tineti cont ca reusita lui este inca una rara. nu toti ajung sa isi traiasca visul lor SF.
Atunci parca mai buna e traieste-ti clipa si nu face credit ipotecar cu motivatia si idealurile tale.
Pewrsonal vad in tipul asta de om pe vechiul rob caruia religia i-a promis raiul in schimbul dezumanizarii vietii sale inchinate stapanului. Urmasii de azi ai vechilor robi isi extirpeaza idealurile intr-o lume fantasmatica a celebritatii si bogatiei la fel cum stramosii lor sperau la rai si il vedeau mai aproape cu cat presiunea stapanului le era mai mare…
Si iata-i cum cad in plasa sistemului si isi distrug in continuare viata!
psiheea a zis,
martie 25, 2008 at 6:18 pm
hmmmm…. ce bine ma simt cand sunt apreciata! ;
scorpse a zis,
martie 25, 2008 at 8:10 pm
:))
Alexx a zis,
martie 26, 2008 at 10:48 am
Depinde cine te apreciaza,puisor…
amdraci a zis,
martie 27, 2008 at 4:16 pm
bine, si cine aplica asta?
psiheea a zis,
martie 27, 2008 at 5:38 pm
hai sa incercam sa evitam conflictele! aviz domnilor.
@ amdraci
pai poti sa aplici si tu…. e o chestie de curaj i guess. sau de amor propriu exagerat :))
scorpse a zis,
martie 28, 2008 at 1:11 pm
depinde ce fel de lingai (la propriu sau la figurat) si daca e la propriu ..depinde unde :D:D
….na asha ca sa se faca o analiza a lingaului. Amor propriu ? adik ma iubesc pe mine ? :d
Kalkin a zis,
martie 28, 2008 at 1:39 pm
Le-am evitat. Definitiv :).
Imi placea sa comentez, dar am sa citesc doar.
psiheea a zis,
martie 28, 2008 at 4:09 pm
nu la tine ma refeream, kalkin. nu m-ai deranjat niciodata cu nimic.
endorama a zis,
martie 29, 2008 at 5:36 am
da, cam asta e si viziunea mea, dar nu i-as sfatui neaparat si pe altii sa o urmeze… diversele “norme sociale” capteaza ceva din intelepciunea populara si in general, eu ma simt mai confortabil cand preferintele mele se intampla sa fie de acord cu ele. oricum, dupa cum mai ziceau si altii pe aici, e foarte bine scris postul.
farasens a zis,
martie 29, 2008 at 7:33 am
Da ca bine zici . Fericirea inseamna pentru mine in primul rand sa fiu liber . Sa pot sa ajung sa fac tot ce-mi doresc si sa am macar iluzia ca lanturile nu ma strang asa de tare .. lanturile sistemului . Sa nu fiu “legat” prea tare de monotonie , banalitate si subiecte fara sens . Sa nu port discutii fara de inteles .
Sunt multi care au bani , au firme sunt mari . Dar din pacate le lipsesc alte chestii importante .
Eu unul prefer o viata libera , sa merg din oras in oras , sa plec de nebun cand am chef , unde am chef [ si bani ] fara sens asa .. Altii prefera stabilitate , familie , copii ..etc . Prefer sa scriu ce simt , decat sa scriu pentru bani sau alte chestii ..
Am invatat ca nu pot fii fericit daca am doar ambitia de a face ceva ce cred ca ma va face fericit.Am invatat ca nu pot fii fericit daca incerc sa copiez sau sa urmez un anumit model . Pot doar sa invat si sa fiu liber in sensul in care eu ma simt liber .
Imi plac oamenii care au curaj sa faca fata sistemului . Imi plac oamenii care au curajul sa fie nebuni intr-o lume anormala .Oamenii care stiu cand sa vorbeasca si ce sa spuna . Oamenii care nu aplica prejudecati idioate si alte conceptii prostesti . Oamenii care au curaj sa fie liberi si sa sparga barierele . Cam greu .. insa sistemul cum evolueaza e mai greu sa mai gasesti oameni liberi.
artarul a zis,
martie 31, 2008 at 2:25 pm
Vorbesti intr-adevar FARASENS!
Parca esti rupt dintr-un film al lui Copola: lanturile sistemului….bla-bla-bla!
Apropo: esti un hippiot calare pe o motocicleta care cutreiera orasele si … lumea? Sau poate mostenesti o renta viagera care sa te scuteasca de o slujba necesara pentru un trai decent?
Si cine nu te lasa sa scrii ce simti? Poate Pruteanu (D-zeu sa-l odihneasca!) care-ti poate sesiza greselile gramaticale prezente in text!
Ce inseamna pentru tine SISTEMUL? Si despre ce bariere vorbesti?
bloodie a zis,
aprilie 1, 2008 at 9:49 am
Cea mai gravă chestiune, care pe mine mă sperie şi mă frapează este apariţia unor cărţi care te învaţă să fii fericit, oferă o reţetă universală. Te învaţă să gândeşti şi să acţionezi. Mi se pare stupid. Dacă toţi a urma reţeta, unde am ajunge? Ce se-alege de unicitatea fiecărui individ.
E îndobitocire în masă.
psiheea a zis,
aprilie 1, 2008 at 10:07 am
@ endorama
mersi
@ farasens
cine te-a suparat asa de tare?
@ bloodie
hmmm… eu am o idee preconceputa care nu imi permite sa am incredere in carti de how to, indiferent ca e vorba de slabit ultrarapid sau de fericire. totusi cred ca in unele cazuri pot fi folositoare. depinde… daca sunt doar retetele unor anumiti oameni despre cum au devenit ei fericiti, e foarte posibil sa nu li se aplice decat lor. dar daca au adevaruri universal valabile “uitate” de oamenii cu probleme pot fi ok. numai ca sunt slabe sansele ca cineva sa publice o carte doar cu “ce ar fi bine sa iti amintesti din cand in cand” si fara o “amprenta” de tipul celei pe care o discuti si tu… de aici si preconceptia mea
bloodie a zis,
aprilie 1, 2008 at 10:17 am
@ pisheea - E relativ periculos sa publici asa ceva. Nici macar psihologii nu au voie sa iti spuna ce sa faci, decat sa-ti sugereze cateva idei, tu fiind cel/ cea care alegi. Cum ai spus si tu… solutia e in fiecare dintre noi. Imperativul din aceste carti poate avea efecte dezastruoase. In fine, cel putin eu asa cred…
octav a zis,
aprilie 1, 2008 at 2:01 pm
auăleu doamne ce plin de sofisme e textu’ ăsta, cum stai tu pe un scaun undeva sus şi ne explici nouă ce şi cum … e kitchios rău textu’ nu te supăra pe mine. spui chestii fermecător de generale însă cu o candoare blondă.
“vrei sa fii cu adevarat fericit? asuma-ti riscul ca s-ar putea sa nu fii invidiat pentru asta, ba chiar s-ar putea sa fii neinteles. cauta in tine cele mai frumoase sentimente, gandeste-te ce le declanseaza si stii ce ai de facut”
ceea ceea ce?
psiheea a zis,
aprilie 1, 2008 at 6:29 pm
@ octav
ca sa citez un mare om, “Dacă din diferite motive scriu prost sau ciudat, este pentru că nu înţeglegi tu!”.
Alexx a zis,
aprilie 2, 2008 at 7:47 am
Mai receptioneaza si criticile, nu numai limbile….
octav a zis,
aprilie 2, 2008 at 10:26 am
uite ce e: textul nu e nici prost nici ciudat.
nu e prost fiindcă îmbină frumos cuvinte, foloseşte mlădios generalităţile respective.
nu e ciudat fiindcă e comun, chestii d’ăstea găseşti pe multe bloguri emo în zilele acelea sensibile.
am citit un pic şi restul blogului parcă numai aici îţi dai în petec.
nu mă lua greşit: dacă într-un singur post ai derapat un pic (chiar şi corect şi “ne-ciudat” însă tot patinaj abulic e) asta nu înseamnă că în general scrii nuşcum.
mă refeream strict la postu’ cutărescu.
mănţe legi ?
psiheea a zis,
aprilie 2, 2008 at 6:01 pm
@ octav
tente leg. cel putin inteleg ce vrei sa spui. nu sunt de acord cu tine, dar fie. e parerea ta…. nu citesc “bloguri emo in zilele acelea sensibile” :-?? deci nu stiu daca ai dreptate cu remarca asta sau nu. daca tot postul asta ti s-a parut plin de generalitati si “patinaj abulic” inseamna ca trebuia sa te opresti dupa primul paragraf fiindca nu intri in targetul meu. am avertizat in legatura cu asta. esti prea coerent si stapan pe tine ca sa poti gusta entryul asta.
@ alex
daca mai imi zici o data puisor iti sparg cutia toracica, iti scot inima si o mananc. :-> saw-like… pana una alta receptionez fara probleme tot ce vine de la tine… critici, limbi si alte alea.
Alexx a zis,
aprilie 3, 2008 at 4:41 pm
Te-ai trezit si tu dupa o saptamana….asta chiar ca e Saw-like…”let the game begin!”
Andrei a zis,
mai 13, 2008 at 10:41 am
I love a good argument.
Alexx, esti un moron.