Posted by: psiheea on: februarie 19, 2008
mie nu-mi place minciuna si in general sunt sincera. totusi m-am surprins in ultimul timp mintind. nu la scoala (“mi-am uitat caietul” like), nu acasa (“am picat examenul ca e nebun profesorul” like), ci acolo unde doare mai tare…. in cuplu (“wasn’t me” like). asta nu e un entry de pus cenusa in cap, toate rufele s-au spalat in particular. nu pot totusi sa nu ma intreb cum naiba am ajuns eu, fata serioasa si cu principii, la mind games si jucat teatru cu cine conteaza cel mai mult.
minti ca sa diminuezi incompatibilitatile, minti cand vrei sa ascunzi ceva, minti cand nu vrei sa-ti asumi ceva, minti ca sa eviti certuri, minti cand nu stii ce vrei si te dai mare ca stii, minti cand ceri tot si dai doar pe jumatate. e frapant contrastul intre bune intentii si proaste mijloace de manifestare. uneori minti pentru binele relatiei.
) in traducere, minti pentru binele tau in relatia respectiva. absolut de fiecare data minti din egoism. daca esti un om fara scrupule, bravo tie! minciuna te ajuta. daca nu, intotdeauna se intoarce impotriva ta si sfarsesti prin a-ti face singur rau.
uneori ajungi sa te minti si pe tine insuti. iar asta chiar ca face rau! ducand la extrem toleranta mea pot spune ca admir oamenii care mint si pot recunoaste asta fata de ei insisi. aia care se uita in oglinda si spun “da, stiu ca am inselat. mare lucru!” sunt mult mai ok decat cei care mint si cand se uita in oglinda spun “dar pana la urma chiar asta e adevarul. nu am zis nimic gresit.”. faza asta cu jucatul oamenilor pe degete nu merge facuta pe jumatate. ori inveti sa o faci cu sange rece si luciditate, ori te lasi de meserie.
evident eu nu sunt in stare sa o fac cum trebuie, deci am renuntat. in cazul meu, nu exista nici un context in care mintitul sa imi ajute o relatie. asadar a fost taiat de pe lista metodelor salvatoare in situatii de urgenta si inlocuit cu mai putin palpitantele: recunoasterea adevarului, punerea in locul celuilalt, ganditul serios cu scopul de a ajunge la concluzii si asumarea tuturor greselilor savarsite cu fapta, cu gandul, cu vorba si cu smsul.
ca sa vedeti ca e si o parte amuzanta a minciunii in cuplu – partea in care nu e vorba de cuplul tau – va las cu un scurt metraj deosebit:
foarte fain short-ul. ma bucur ca ai ajuns la concluzia ca minciuna nu ajuta. nici mie nu-mi place sa mint.
mi-a placut filmuletul..
apropo..stii diferenta intre minciuna si denaturarea adevarului ?
Dar draga psiheea nu as vrea sa te cuprinda traditionala si educational-incetatenita autoinvinovatire feminina. Nu din pricina faptului ca ai mintit s-ar putea sa nu iti mearga un lucru. Pur si simplu unele lucruri nu mai merg cateodata si asta nu din cauza noastra. Pur si simplu se uzeaza.
Mintim pentru ca vrem sa “negociem”. Vrem profituri, foloase, asigurari, cuvant dat, business.
Daca amestecam toate astea cu dragostea cum sa nu se uzeze? Cum sa nu o pierdem mereu si mereu? Si revine intrebarea un pic modificata fata de forma consacrata: iubim pentru a ne salva sau traim si ne salvam tocmai pentru acele momente in care iubim?
Nu e mai bine oare sa pastram dragostea neatinsa de aceste mizerii mercantile?
Faza asta cu cerutul iertarii dupa ce faci tampenii merge doar 1 data, de doua. Apoi nu mai tine. Faptul ca iti ceri iertare nu sterge cu buretele ceea ce s-a facut. Este doar un acord pe care il stabilesti cu celalat ca ai gresit si nu se va repeta. Asta este partea buna.
Mai sunt doua situatii: o iei de la capat si faci iarasi tampeniile respective pentru ca iti ceri iertare dupa si totul e ok la nesfarsit din punctul tau de vedere. Ceea ce inseamna ca iti ceri iertare fara sa simti asta si doar se semneaza o condica. A doua situatie: ti se spune ok, te iert, dar fara sa fi iertata cu adevarat. Te iert, dar nu uit.
Iertarea asta nu e chiar asa simplu de obtinut. Trebuie sa fie argumentata cu motive obiective si reale. Altfel este doar un cuvant. Desigur, in anumite cazuri, minciuna e binevenita:). Daca si in cazurile respective se repeta atunci e o problema undeva pe traseu:).
Bine zis (mai putin faza cu felicitatul celor care pot s-o faca cu sange rece). Adevarul va iesi mereu la iveala, de obicei intr-o forma mai rea decat cea in care l-ai putea prezenta daca marturisesti imediat si cu siguranta problema creata va fi cu atat mai greu de rezolvat cu cat trece mai mult timp…
(Si nu, nu exista nicio diferenta intre minciuna si denaturarea (sau ascunderea) adevarului.)
Eu mint numai la munca…ca in general lucrez pe proiecte si colaborari in PR
) (In fine, nu mint dar scriu adevaruri partiale) – in viata personala (nu neaparat de cuplu) am niste principii extrem de puternice, aproape medievale in conceptia unei foste prietene. (gen loialitate, onestitate, demnitate…)
tare filmuletu am ras de m-am prapadit:)))
)
Supeer!
februarie 19, 2008 la 3:31 pm
scurt metrajul se numeste white lies, daca nu ma insel.
stop lying!