ce vrei?
Posted by: psiheea on: februarie 5, 2008
de cand ma stiu mi s-a parut infinit mai usor sa obtii ceva decat sa te hotarasti ce este acel ceva pe care il vrei. si asta la absolut orice capitol: profesie, scoala, iubiri. pasul greu in atingerea fericirii nu e drumul pana la obiective ci stabilirea acestora.
se spune ca nehotararea asta e specifica oamenilor cu probleme la cap, celor care au nevoie de terapie. eu cred ca mai e specifica si celor care cer foarte mult. in esenta, toti vrem sa fim fericiti. toti cautam starea aia de bine, dragostea neconditionata, experientele interesante si libertatea financiara. ironia e ca nu avem de unde sa stim care din deciziile noastre ne vor duce acolo. trebuie sa ne bazam pe instinct sau pe calcule si predictii ca sa anticipam ce e “bine” sa facem pentru a ajunge la fericire. si de multe ori instinctul e blocat de temeri si scepticism, calculele sunt gresite si ne trezim in cu totul alt loc decat cel pe care ni-l doream.
mai demult spuneam ca toate visele se implinesc si sfatuiam entuziasmata pe toata lumea sa creada asta. de acord. e verificata treaba! toate visele se implinesc. dar trebuie sa spun ca ii admir enorm pe cei care au vise coerente! 
) fiindca si mie imi devin realitate toate scenariile care m-ar duce spre fericire. problema e ca devin realitate toate in acelasi timp iar eu sunt una singura. ce pot alege?
ce faci cand vrei lucruri care se contrazic? ce faci cand dorintele tale sunt de forma “asta SAU asta SAU asta” si pentru ca ti le doresti pe toate ele apar simultan ignorand cu nesimtire SAUul? atunci iti dai seama ca trebuie sa stabilesti o singura destinatie pentru fiecare drum. atunci incepe dilema. ce vrei de fapt?
pentru mine cred ca asta e o intrebare de baraj. pentru ca alerg dupa 30 de iepuri in acelasi timp risc sa imi bat joc de toti si sa ma trezesc singurica, macinata de aceeasi intrebare (ce vreau de fapt) si bantuita de 30 de iepuri cu happy end ratat.
acest entry este unic. este foarte despre mine si ma dau ca exemplu negativ. ba chiar pun niste intrebari la care eu nu pot gasi raspuns si las liber cititorilor sa ma indrume. nu cred ca veti mai vedea asa ceva pe psiheea prea curand ) doar cititi blogul narcisistei! asa ca bucurati-va acum cat puteti!
31 Răspunsuri sa "ce vrei?"
februarie 5, 2008 la 6:55 pm
dap! devin realitate toate! ar trebui sa fiu fericita, nu? )
cand spui ca esti in stare mai avansata te referi la narcisism sau nehotarare? 
februarie 5, 2008 la 9:12 pm
Foarte adevarat. Universul iti da orice vrei, atata vreme cat esti consecvent in ceea ce-i ceri. Sunt atat de multi cei care se plang ca nu au nimic din ceea ce vor, insa habar n-au ce vor de fapt. Problema e ca trebuie sa fie chestii concrete. Nu merge sa zici “vreau sa fiu fericit”, trebuie sa-ti dai seama ce te va face fericit. Nu merge sa zici “vreau bani” ci trebuie sa-ti dai seama cati, macar cu aproximatie, si mai ales pentru ce. Si recunosc ca oricat m-as fi gandit la intrebarile astea, inca nu am gasit un raspuns care sa simt cu adevarat ca ma reprezinta. Pot spune ca vreau 1mil.$ dar asta e doar o cifra arbitrara, am scos-o din burta… sau ca vreau un Porsche Boxster cand habar n-am cum e sa conduci asa ceva. Gata ca ma lungesc
februarie 6, 2008 la 12:54 pm
nici pana acum nu te-ai hotarat draga psiheea ce vrei tu cu adevarat…?! hazlie situatiune… mai ales ca si ei mai unele puseuri similare… vrei sa cautam amandoi o solutie ?
februarie 6, 2008 la 1:11 pm
ia uite domne cata lumea iti sare cu sfaturi si indrumari…mai mai ca ai zice ca lucrurile sunt simple, si doar noi suntem nebunii care le complica…ceea ce n-ar fi foarte departe de adevar:P. Iti doresc un iepure mare mare, care sa recompenseze toti iepurii mici ratati 
februarie 6, 2008 la 1:41 pm
Mai Cristina, dar halucinant efect mai ai … raducu s-a incurcat in propriile ganduri, litere si taste…e chiar simpatic! )
februarie 6, 2008 la 2:54 pm
Honey! It`ll come.You`ll know it when it`s right.Stiu ca nu ai rabdarea necesara pentru a simti cand este CORECT,dar asa e.In loc sa alergi dupa iepurasi ai putea sa`ts traiesti viatsa fara toate intrebarile alea.Pun pariu ca 50% sunt inutile.Stiu,stiu..Suntem femei,we need this crap.Dar risti sa te pierzi,si dupa sa nu te mai gaseasca printul Te pup!
februarie 6, 2008 la 3:25 pm
nu m-am incurcat frate nu ma da psiheea pe spate atat de brutal numai ca vorbeam de unii “ei” – era ceva conceptual si am omis un “au”… auzi imi zice el mie raducu, bai baiatule…
februarie 6, 2008 la 3:28 pm
In momentul in care poti spune “Sigur asta vreau” e momentul in care te-ai maturizat.In momentul in care spui “Imi ajunge ce am, nu mai vreau altceva” e momentul in care mori.
Este natura umana de a cere mai mult, de a alerga dupa mai multi iepuri, de a fi nehotarati, pana la urma din cauza asta ne-am tarat afara din ocean acu vreo 2 milioane de ani.
The greater danger for most of us is not that our aim is too high and we miss it, but that it is too low and we hit it.~~~~Michaelangelo~~~~
Liberul arbitru ne permite sa alergam in 7 directii dupa 9 iepuri, sa prindem 4 si apoi sa mergem la pescuit ) Pana la urma la asta se reduce frumusetea vietii, la diversitate, dar poate am probleme cu capul ! bing-bang
februarie 6, 2008 la 3:34 pm
@ mihai
puteam sa jur ca intai e narcisismul! ) oricum, join the club!
@ r.
exaaaaaaaaaaaact!
@ cutish
“iepurii mici ratati” =)) urata exprimare! si tu sa taci ca nici tu nu stii foarte clar ce vrei.
@ alexx
intepator comentariu. cum sa te mai indulcesc? ;;)
@ diana
=)) sunt bine. te pup si eu. nu sunt inutile decat fiindca nu ajung la nici o concluzie. altfel ar fi bune.
@ dilEMA
fix 4 zile??? face jupiter conjunctie cu venus? )
@ radu
behave!
@ makavelliRo
nu e asa simplu mai ales cand implici mai multi oameni. nu e ok sa fii nehotarat intre 2 femei si sa le ranesti pe amandoua. nu e ok sa incepi 3 proiecte pe domenii diferite si sa abandonezi echipele care se bazeaza pe tine fiindca nu esti sigur ca asta vrei. dar lasa ca ne facem noi mari!
februarie 6, 2008 la 3:46 pm
Lasa-l,ca nu stie ce spune…vezi sa nu te accidentezi,raducule… In alta ordine de idei,daca nici tu nu stii sa ma indulcesti,atunci cine stie?
februarie 6, 2008 la 4:10 pm
si eu care credeam ca pe la tine e liniste…
O singura chestiune vreau sa o aduc in discutie; fericirea – pe care ne-o dorim cu totii – fiecare in felul lui, evident, nu e un obiectiv, un vis, un target spre care sa tinzi, spre care sa pleci sau care te-ar atrage dar pana la inhalarea ei e de parcurs ceva… Nooo..Eu cred ca fericirea e o stare care se traieste ori de cate ori vrem asta. Ca nu prea vrem, ca nu prea stim, ca nu prea intelegem care e aia, ca…etc, tine de noi sau cum bine ai punctat de incoerenta viselor proprii… Dar, cred, fericirea fiind o stare, e perpetua, permanenta, continua, mereu aici si acum. Trebuie doar sa fie traita punctual, experimentata, constientizata, gustata… Cu cat deciziile nostare de a o simti sunt mai dese si trairea ei de asemenea, cu atat poate ca putem fi catalogati ca fiind fericiti…
februarie 6, 2008 la 5:55 pm
.. problema e – cum ai spus si tu – ca atunci cand fugi dupa mai multe sanse [iepuri] ramai fara niciuna , cu ochii in soare ; sau atunci cand ramai cu un iepure [spre ex.] iti dai seama ca defapt alegerea e gresita si defapt vroiai s’o iei pe cealalta cale .
februarie 6, 2008 la 5:58 pm
@ gmmail
liniste? ) nu inca.
@ nikoxz
de cele mai multe ori asa e
februarie 6, 2008 la 6:28 pm
ne-ai lamurit, maic! foarte specifica si la obiect dorinta ta!
februarie 7, 2008 la 5:36 am
Bun subiect, atent punctat. Gata cu analiza
Iata cateva intrebari:
- Daca acum crezi ca ceri mult si de fapt obtii putin, care e cea mai usoara cale la a cere putin si a obtine mult?
- Cand scenariile devin realitate, care este maniera ingenioasa prin care te poti bucura de ele fara sa trebuiasca sa alegi intre ele? Daca bucuria de a alege este
pentru tine mai pretioasa decat faptul de a trai unul sau altul dintre scenarii, than you got your answer, right?
- Visele devin realitate. Cum ar fi sa nu mai visezi dupa iepuri ratati? (chiar si 30 )
- Daca acum nu esti foarte multumita deoarece setarea obiectivelor iti da batai de cap, cum ar fi daca intentionat nu ti-ai mai seta vreun obiectiv si ai trai asa cum iti vine?
Tschuss
februarie 8, 2008 la 3:53 am
amuzant raspunsul lui maic de mai sus…
ok, parerea mea e ca la 20 de ani e normal sa fii putin cam confuz fiindca probabil ai senzatia ca ai de luat niste decizii care iti vor determina tot restul vietii. evident, ar fi bine ca indiferent ce alegi, mai tarziu sa nu te gandesti prea mult la ce-ar fi fost daca ai fi ales altceva.
si ca un side point aici, eu zic ca e bine sa nu te astepti ca vei avea tot ce e mai bun de la viata DOAR fiindca esti o fata frumoasa, isteata, educata, etc. (apropos, sper ca nu ti-am stimulat prea mult latura aroganta acum…:) ). bineinteles ca s-ar putea sa ai pana la urma exact ce isi doreste si maic, iar faptul ca ai diverse calitati sporesc sansele in directia asta. dar, din pacate, de obicei mai trebuie sa te mai si stresezi, sa lupti, sa muncesti, sa renunti la diverse lucruri, etc. si in plus, mai sunt si alti factori, unii chiar aleatori, care intra in ecuatie… iar nefericirea e de obicei generata nu de situatia in care te afli, ci de discrepanta dintre ea si cea in care te astepti sa te afli sau cea pe care consideri ca ai merita-o.
februarie 8, 2008 la 7:28 am
@ calin
nu sunt de acord cu tine. visezi la ce vrei. nu am spus nici o clipa ca iepurii ar fi ratati, doar happy endurile lor sunt ratate fiindca dupa ce ii obtin imi dau seama ca nu pot sa le dau curs tuturor in acelasi timp si trebuie sa aleg. ( si nu ma refeream la 30 de barbati!:P ci la 30 de outcomeuri posibile pentru aceeasi nisa.)
@ endorama
!!!!! am facut 21 de ani! in rest, foarte frumos spus. nu te supara evenimentele in sine, ci diferenta dintre ele si ce astepti tu. am scris o frumusete de entry despre asta acum ceva timp. ce bine ma simt ca esti in ton cu mine.
februarie 8, 2008 la 1:00 pm
mi-as dori si io acelasi lucru de la viata…sau din cer de undeva….putina hotarare…sau poate asta s-ar traduce cu putina minte/intelepciune…mereu i-am admirat pe cei care stiu ce vor d la viata…si se seteaza pe acele obiective….si io as putea sa imi indeplinesc scopurile, daca le-as sti, si daca as fi sigura ca alea sunt….si ca un mic ex: as vrea ca atunci cand incep un proiect sa nu il abandonez in ultima zi, cand iau o decizie sa nu ma mai framant si razgandesc de atatea ori…de aceea iau multe dintre decizii cand nu mai am timp d gandire, cand “mi-a ajuns cutitul la gat”….
anywayz se pare ca suntem o generatie confuza…din pacate
februarie 10, 2008 la 7:35 pm
Eu am vise coerente insa e mai greu cu visele intermediare, cu asa zisele mijloace
februarie 12, 2008 la 8:08 pm
@ montecore
sa stii! toti oamenii de calitate din jurul meu si de varsta mea au problema asta cu nehotararea cel putin la capitolul cariera. eu o am si in toate celelalte capitole. )
@ krossfire
WOW! lasa mijloacele! concentreaza-te pe scop! bine ca stii ce vrei! mare mare lucru!
@ sky
eu? de ce sa nu fac pereche buna cu solipsismul?
februarie 13, 2008 la 12:20 pm
fiindca narcisismul, concretizat printr-o admiratie excesiva asupra sinelui, este lovit de egocentrism – si solipsismul face casa buna atat cu egocentrismul cat si cu narcisismul … d’asta mi-am permis paralela , mai ales ca tu ai terminat prin: “doar cititi blogul narcisistei! asa ca bucurati-va acum cat puteti!”
februarie 15, 2008 la 12:57 pm
Eu cred ca orice ai vrea, dupa ce obtii lucrul respectiv el isi pierde putin din valoare. In aceasta ordine de idei, poate (doar poate) e mai important felul in care obtii ce vrei, orice ar insemna asta la un moment dat… Mijloacele, the journey,etc. Si nu te chinui cu ideea ca “nu e ok” ceea ce faci, ce alegi la un moment dat. Niciodata n-o sa poti face totul ok pentru toata lumea, trust me, i`ve tried it sooo many times… Fa ce e bine pentru tine (daca poti).
Plus ca era o vorba care imi place mie mult, si care in esenta zice ca cei mai interesanti oameni sunt cei nehotarati. Asa ca vorba ta, “bucura-te de tot ce ti se intampla”, chiar si de perspectiva ingrijoratoare ca in momentul in care alegi ceva, automat renunti la altceva.
februarie 23, 2008 la 1:53 am
Zici ca e rau ca daca nu te hotarasti ce vrei primesti tot… Atunci sa-mi spui si mie ce faci cand stii exact ce vrei de ani buni, de la imaginea de ansamblu pana la fiecare detaliu in parte, si nu primesti nimic in sensul ala…
februarie 24, 2008 la 4:04 am
@ psiheea
sa stii ca eram completely aware ca ai deja 21 de ani. de fapt, chiar am fost suficient de atent incat sa-ti fac urarile de rigoare cu ocazia evenimentului. am pus pe acolo o cifra mai rotunda ca sa ofer un grad de generalitate afirmatiei – si adjectivele erau la masculin in paragraful respectiv, dupa cum vezi.
in rest, eu am realizat mai demult ca uneori e mai usor sa faci anumite alegeri prin excludere…. adica in loc sa-ti spui ‘vreau X’, iti spui ‘e clar ca nu vreau Y,Z,…’ si apoi te decizi pe ce ramane la sfarsit… hopefully, ramane ceva totusi in plus, un algoritm de genul asta te mai si ajuta sa fii putin mai multumit ex post cu alegerea facuta. asta fiindca mai tarziu iti vei spune ca nu ai ales ceva fiindca te asteptai neaparat la ‘fericirea absoluta’ in domeniul respectiv, ci pur si simplu ai ales varianta cea mai buna din cele pe care le aveai la dispozitie. in fine no.. nu stiu cat de aplicabila e metoda asta in cazul problemelor pe care trebuie sa le rezolvi tu acum.
si ultim sfat (daca imi permiti) pe tema asta. in cariera, parerea mea e ca e bine sa faci alegerile tinand cont bineinteles de ceea ce iti place sa faci, de ceea ce consideri ca-ti va oferi suficiente satisfactii materiale sau de alta natura, dar si de ceea ce poti tu sa faci la un nivel relativ ridicat de calitate. eu, de exemplu, pot sa “demonstrez teoreme” si sa fac multe alte chestii asemanatoare mai bine decat aproape oricine, dar sunt convins ca as fi, de exemplu, un ziarist cam mediocru daca as incerca – e destul de evident lucrulasta, nu? poate in cazul tau e aproximativ invers… cred ca ti-am mai scris ideea asta intr-un comentariu de mai demult. in fine no, de fapt e si destul de evidenta, dar e bine sa tii cont de ea. parerea mea.. ca tot ne-ai cerut-o.
februarie 24, 2008 la 10:44 am
imi place ce zice andreea
cavalary, nu stii cum sa-ti doresti daca spui ca vrei ceva si te concentrezi numai pe lipsa respectivului ceva, pe cata nevoie ai de chestia aia, pe cat de rau si greu iti e fara…. e de asteptat sa nu mearga. probabil asta e problema.
endorama, superb superb paragraful 2! si ai dreptate din pacate. paragrafului 1 ii raspund cu “era la misto:P” si paragrafului 3 cu “multumesc”. te pup.
februarie 5, 2008 la 6:52 pm
la stanga exemplarului Psiheea puteti observa specimenul Mihai, intr-o stare cu pana la 40% mai avansata ca anterioara.
mi se pare mie sau ai zis ca tie iti devin realitate toate scenariile?!