Posted by: psiheea on: ianuarie 26, 2008
am vazut iubirea! am iesit zilele astea cu o prietena foarte buna si foarte veche. si-a adus aminte un episod de demult cand eram in liceu intr-o perioada in care nu puteam sa plecam din incinta scolii fara bilet de voie de la profesorul de serviciu. si era ziua indragostitilor iar ea avea o intalnire cu EL inainte de terminarea orelor si “eliberarea” elevilor. fiindca nimeni nu-i dadea biletul de voie, a aflat de la niste colegi ca undeva exista o gaura in cladire. era o gaura mica si pozitionata destul de sus in perete, dar ea a trecut pe acolo ca sa se vada cu el la ora 6. cand a ajuns l-a vazut pe domn aranjat si parfumat, agatat de clasicul trandafir rosu de 14 februarie. ea era ciufulita, cu fusta sifonata, cioraprii rupti si poseta murdara, numai buna de intalnire. iar el… vazand-o asa…. s-a asezat in genunchi intr-o balta si i-a oferit trandafirul din pozitia aia de mare cavaler.
peste doua saptamani se fac cinci ani de la intamplarea asta dulceaga. ea avea un zambet cat casa pe fata cand povestea. o sticlire in ochi si o vibratie in voce…. pur si simplu m-a izbit! am zis ca asta e iubirea. sentimentul ala despre care vorbeste toata lumea si scriu oamenii pe bloguri – inclusiv eu ;;) – probabil ca asa trebuie sa fie. nu pot spune ca iubirea aia e inca prezenta in ei doi. probabil au trecut de ea si isi vad de alte relatii cu alti oameni. dar acum cand povestea, era iar acolo!
iubirea nu e impartitul notei de plata, nu e numaratul biletelor de teatru cumparate de el si de ea, nu e contabilizarea momentelor in care a cedat el versus cele in care a cedat ea, nu e “stiu ca e tarziu, dar sunt obosit. du-te si tu singura acasa”, nu e “de ce sa-l sun eu? sa ma sune el”, nu e proba de atletism, nu e concurs de interese, nu e business si nici advertising. astea spunt specifice “relatiei”, nu iubirii! e drept, un cuplu le presupune pe ambele, dar cred ca idealul e la cat mai multa dragoste si la cat mai putina relatie.
cred ca si oamenii se impart in doua in functie de ce isi doresc si ce asteapta. unii vor “o relatie”, altii vor sa iubeasca si sa fie iubiti. astea doua chiar nu inseamna acelasi lucru. ce e aia relatie? cum o definesti? ce intra aici? orice ai raspunde la asta, ai creat automat o regula… “relatia implica…”. si de aici vin conflictele fiindca pentru fiecare om implica altceva si e un pic mai altfel decat pentru cel de alaturi. ce faci cand nu se potrivesc? arunci repede “dar am crezut ca vrei si tu o relatie” si dai vina pe celalalt. urat cuvant relatia asta!
iubirea in schimb… ea n-are nici o treaba cu relatia. exista exact la fel si in interiorul si in exteriorul ei. nu se poate reduce la nimic din lista de acum doua paragrafe. iubirea nu e despre ce astepti si ce pretentii ai. cu asta se ocupa relatia. iubirea nu e “da-mi” ci e “ia”. e in gesturile rare si spontane, originale, marete, care te lasa fara replica, e in banalitatile cotidiene pe care le treci cu vederea fiindca te-ai obisnuit cu ele, e intr-o mana intinsa la nevoie, e intr-o critica bine intentionata, e cand spui “mi-e dor de tine”, e cand simti ca vrei sa schimbi ceva la tine de dragul celuilalt, e cand ingenunchezi intr-o balta ca sa te asortezi cu lookul ei sifonat si prapadit. si e groooozava! e atat de bine incat se vede pe fata ta ca traiesti ceva deosebit. te umple in asa fel incat ii izbeste si pe cei din jur exact asa cum m-a izbit azi pe mine. ii impresioneaza atat de tare incat scriu pe bloguri “azi am vazut iubirea” sau exclama uitandu-se la tine “uite un om fericit!”.
Starved for some love honey ?
dragostea,e o chestie nebuna,dupa care tanjesti,ca sa o poti simti in continuare,si sa no mai lasi.ca si cum ar fi un lucru pe care nu mai vrei sa-l lasi,numai ca asta e dragostea.fain fain fain scris!
Cand esti femeie si zici “oameni”, ar fi bine sa precizezi ca prin “oameni” te referi la femei. Pentru majoritatea barbatilor imi permit sa spun ca iubirea este o slabiciune care face mai mult rau decat bine.
:X asa ceva vroiam sa citesc asta seara, si uite ca iar mi-ai indeplinit dorinta *miss you*
@scorpse: you are such a nice guy, zau….imparte si tu reteta ta de baterii
ce scrii tu si ce scriu eu
)) tristete coaie, tristete!
)
E oare asa deosebita clipa aceea sau asa ne mintim noi ca sa simtim ca tot ce urmeaza (nu neaparat relatia) merita? Motivul pentru care ne implicam intr-o relatie este ca speram sa fie mereu ca-n primele zile… E oare o asa mare diferenta sau pur si simplu obtinand ce vrem realizam ca (a) vroiam altceva(cu varianta: “mastile au cazut si parca am niste nemultumiri”) si/sau (b) ne propunem alt scop, relatia deja obtinuta(slujba, casatorie, etc etc)?
Sunt de acord cu Pirahna: dragostea poate fi o slabiciune, dar sunt in dezacord cu el la faza cu paralela barbat/femeie, depinde de om.
Psiheea, supraapreciezi dragostea si subapreciezi relatia, asa cum ii sade bine unui suflet tanar si (dupa propriile afirmatii) fericit.
Unul dintre sedativele iubirii pure e realismul, el te aduce la punctul in care e ok ca dupa X ani de casnicie sotul tau sa nu mai fie persoana care a ingenuncheat in balta cu trandafirul, ci omuletul chelios cu maieu patat de mustar care ragaie in fata televizorului. Au loc modificari, fac parte din viata, adolescentii visatori devin adulti blazati. Eu doar ma intrebam cu voce tare daca aceasta transformare ar trebui sa fie chiar asa pacatoasa sau doar ne-au invatat cartile si filmele ca Romeo si Julieta niciodata nu imbatranesc impreuna. Iubirea pura dureaza 5 minute, perfect. Intrebarea mea este: dupa ce au trecut… ce faci? Simteam din tonul tau ca tu crezi ca e posibil sa o reinvii, sa “ai parte de mai multa iubire, mai putina relatie”. Oare asa e?Pe masura ce ratele se aduna, alcoolul se consuma, sexul se reduce calitativ, frustrarile cresc cantitativ, energia personala merge catre lucruri vitale pentru bunul mers al… lumii?!… gen telefon, facturi, masina, promovari si in general toate lucrurile secundare care devin brusc -o data stabilit ca relatia e serioasa si ca in principiu capitolul asta l-ai aranjat- prioritati, asta e din ce in ce mai greu de realizat. Traiesti cu amintirea scenei din 14 februarie 1900 toamna. Sau poate gasesti in tine ideea de a face un nou 14 februarie, dar asta necesita un efort prea mare si decizi sa te culci la loc ca ai o zi grea maine, el la fel, e timp si maine. Sau poimaine. Saptamana viitoare. Pana cand nu mai are rost pentru ca Romeo a murit demult, la intrarea in multinationala care il va scoate la pensie, iar pumnalul Julietei e realizarea ca o doamna nu trece printr-o gaura dintr-un gard cand e imbracata de dineu.
Vezi, eu sunt un om realist. Acum zi serios: nu preferi sa fii nerealista?;)
mda, din pacate amellle s-ar putea sa aiba dreptate. cred ca singura modalitate de a scapa de asa ceva ar fi sa sari din floare in floare.. atat cat poti. si sa faci din asta telul tau in viata. deocamdata, prefer viziunea idealista din poezia scrisa de psiheea…
psiheea nu scrie poezii >:P
nu, nu eram deloc ironic, sa stii. dimpotriva..
Si mie imi place ce/cum scrie psiheea. Mie postul ei mi-a dat tema de gandire, si am zis sa bat si eu niste campi, doar pentru asta sunt facute commenturile:)
mi-a placut postul si ai dreptate
eu zic pune-o in practica sa vezi daca iti iasa asa de bine ca frumoasele vorbe ce le-ai enumerat… si atunci o sa te aplaud
Mustarul, chelia, ragaitul toate fac parte din cu totul alta poveste. Fac parte din povestea in care dragoste s-a stins ori din nepasare ori pentru ca nu a existat niciodata. Povestea cu ziua de 14 nu se va sfarsi niciodata chiar daca drumul tau se va separa in final de persoana respectiva. Probabil ca in alt context nu as fi fost atat de sigura, insa in acest an am primit confirmarea printr-un simplu sms in aceeasi zi sufocata an de an de inimioare rosii de catifea. Si poate El nu s-a gandit la ce m-am gandit eu, insa important este ca dupa atata timp legatura inca s-a pastrat. Filosofia mi se pare un lucru perfect normal pentru niste oameni care dau dovada de multa experienta de viata pe blogul iubitei mele Psiheea, insa o discutie pe tema exista dragostea nu stiu daca isi are neaparat rostul. Este ca si cum am vorbi despre existenta lui Mos Craciun, pentru unii nu a existat niciodata, iar pentru altii va exista mereu. Eu una nu pot sa va urez decat sa gasiti inauntrul vostru credinta de care aveti nevoie si nu uitati sa priviti mereu viata prin ochii de copil…
Dragostea e cel mai frumos lucru care i se poate intampla cuiva daca este impartasita si cel mai cumplit daca nu este… Iar o relatie care chiar e bazata pe dragoste din ambele parti va rezista, atata timp cat chiar intelegi ce inseamna “bazata pe dragoste”. In primul rand trebuie sa pui relatia pe primul plan, astfel incat orice alte planuri sa fie facute in asa fel incat sa nu dauneze, si in special sa fiti hotarati sa rezolvati orice problema apare, chiar si cand asta inseamna sa luptati cu voi insiva pt. binele relatiei. Pt. ca daca vrei momentele alea “de vis” de la inceput inseamna ca vrei… the crush, not the love, iar asta, asa cum a mai spus cineva, nu prea se poate decat daca zbori din floare-n floare… Ceea ce de fapt inseamna ca n-ai iubit niciodata.
ianuarie 26, 2008 la 1:44 am
nice try