in ultimele zile, de fiecare data cand deschid televizorul am “surpriza” de a asculta mesajul inca unei persoane publice cu ocazia sarbatorilor. intai au fost politicienii, apoi au venit “vedetele”, au urmat oamenii de afaceri, copiii lor. in general, toata lumea are ceva de comunicat de sarbatori. in esenta, asta e bine fiindca mesajele sunt in tonul “make love, not war”, dar ma enerveaza pe mine fiindca seamana intre ele si fiindca ridica “accidental” coeficientul de popularitate al emitatorilor.
pe pagina asta eu sunt cea mai populara persoana, cea mai importanta si cea mai cu autoritate. asa ca imi permit sa ofer si eu o propozitie imperativa cu ocazia sfarsitului de an. singurul indemn pe care simt nevoia sa-l exprim este cel la iubire.
ca o buna crestina ce sunt, ar trebui sa ma impresionez in perioada asta datorita craciunului. imi place, ma bucur de el, dar meditatia mea nu se declanseaza decat cand incep sa ma gandesc ca vine un an nou. nu pot spune ca fac bilanturi sau new year resolutions, dar privesc retrospectiv si ma felicit sau ma condamn si privesc si inainte optimista si plina de energie. pentru ca mereu am fost foarte intelegatoare si binevoitoare cu mine insami, pot spune ca sunt destul de aproape de a face pace cu mine. daca as fi mai dura, as recunoaste ca anul asta am sa-mi reprosez cateva lucruri. nehotararea mea a crescut cu fiecare optiune pe care am realizat ca o am, hedonismul meu a atins pragul periculos in care devine egoism si nepasare fata de sentimentele celorlalti, totul pentru scopul nobil de a-mi fi mie bine. astea s-au manifestat in iresponsabilitate si intr-un usor dezechilibru in ceea ce priveste deciziile pe care le-am luat. dar cum sunt buna cu mine, nu pot recunoaste lucrurile astea si nimeni nu o sa le afle niciodata :)) in alta ordine de idei, sunt si extrem de fericita si recunoscatoare pentru alte lucruri. am crescut si am evoluat intr-o mie de moduri si pe o mie de planuri.
simt ca sunt alta cristina decat cea care incheia 2006 inconjurata de multa dragoste si totusi putin ingrijorata de binele ei. singura diferenta pe care vreau sa o discut este cea de orientare a sentimentelor. acum simt nevoia sa fiu eu cea care ofera multa multa dragoste si care are grija de binele altcuiva. dupa foarte foarte mult timp, am schimbat perspectiva asta egoista si centrata pe mine, pe ce vreau eu, pe ce imi trebuie mie. nu mai consider pe nimeni responsabil de implinirea dorintelor mele. nu mai e de datoria nimanui sa ma faca pe mine fericita si sa-mi puna pe tava tot ce visez. acum vreau sa implinesc eu dorinte, sa fac eu oamenii fericiti si sa implinesc macar un vis al altcuiva. sper sa si pot. nu sunt o altruista. nu sunt nici macar o persoana despre care sa se spuna “e buna, e de treaba”. poate nevoia asta de a oferi vine din faptul ca sunt incarcata cu energie pozitiva - nu stiu nici eu de unde :)) - pe care daca nu o revars asupra nimanui o las sa-mi explodeze in suflet.
mi-ar placea ca macar pentru o zi, toti oamenii sa faca acest exercitiu si sa incerce sa ofere fara sa ceara nimic. ar fi util mai ales pentru cei care se plang ca nu e destula iubire in lume. pai give a little si o sa fie putin mai multa, nu? iubiti! iubiti in orice fel simtiti, pe oricine simtiti, oricat si oricum! lasati la multi ani si la multi bani, implinirile pe toate planurile, succesele nemasurate si implinirea viselor care vi se tot ureaza din toate partile! doar iubiti! nu stiu daca sterge relele, daca alunga problemele si daca face deziluziile uitate, dar poate vindeca o rana, poate implini un vis si poate naste un strop de speranta intr-o mare de dezamagiri.
avem principii. avem pareri in legatura cu aproape tot ce ne inconjoara. avem un sistem de valori si unul de convingeri. pe baza lor ne formam reguli personale lejere sau stricte, dar mereu inflexibile. sunt regulile noastre, acele “eu nu fac asta!” si “eu nu accept asa ceva” si “eu intotdeauna…” si “mereu o sa…” care ne ajuta sa evaluam diferite situatii si sa ne simtim bine cu noi insine dupa ce am luat diferite hotarari.
se spune ca oamenii indragostiti sunt atat de orbi incat fac orice in numele a ceea ce simt, ca pentru ei nu mai conteaza nimic si ca sunt oricand gata sa-si renege principiile si convingerile anterioare. :)) ce tampenie! nu indragosteala te aduce in stadiul asta, ci iubirea adevarata. doar pentru iubire adevarata calcam peste mandrie, peste ceea ce credeam si ceea ce gandeam pana atunci.
e foarte usor sa judeci pe cineva si sa spui “ce prostanac! sta atata dupa fundul ei si ea il ignora complet” sau “ce fraiera! accepta sa fie doar amanta”. dar daca el insista fiindca vrea neaparat sa lamureasca ceva si pentru asta nu se lasa descurajat de ignoranta ei? daca ea accepta sa fie doar amanta fiindca barbatul vietii ei e casatorit cu o femeie de care depind amandoi? mai stai sa calculezi cantitatea de mandrie peste care treci sau principiile pe care le incalci? nu poti sa-ti formezi reguli pentru situatii in care nu ai fost pus niciodata. nu stii ce conteaza atunci si ce nu. in general trebuie sa conteze sentimentul si pentru el sa mergi pana in panzele albe.
onoarea, responsabilitatea, prestanta, mandria, promisiunile, oamenii care depind de tine, asteptarile lor, pretentiile tale… toate sunt (sau ar trebui sa fie) irelevante cand vine vorba de iubire. oamenii care nu se respecta pot sa le incalce si pentru flirturi sau aventuri. oamenii care se respecta nu pot sa nu le incalce pentru iubirile remarcabile din vietile lor.
desigur, relatiile pot fi idilice si roz bombon in filme, in carti si in povesti. aici pe pamant, idilic si roz bombon e doar amorul, nu si relatia. ea e complicata si necesita rezolvarea unor incurcaturi inainte sa ajunga la un echilibru stabil. cred sincer ca relatiile care sunt echilibrate din ziua 1 sunt cele bazate pe altceva decat iubire.
cat de mult iubesti? cat de implicat esti de fapt? intreaba-te ce ai fi in stare sa faci tu pentru iubirea ta, cat de jos ai fi in stare sa cobori? unde pui linie si zici “asta nu”? unde te opresti zicand “i hit bottom”? te opresti vreodata? ne-am obisnuit sa credem ca iubirile vin si trec si ca putem trece peste oricine. pare atat de firesc ca dupa un iubit sa vina altul incat zici ca asa merg lucrurile mereu. dar sunt oameni dupa care nu mai vine nimic, oameni la care te opresti. chiar daca incepi alte relatii si te minti ca ai uitat, nu treci niciodata peste. persisti in credinta ca intr-un final lucrurile se vor aranja pentru voi. cand intalnesti pe cineva de genul asta ai un fel de revelatie. oricat ai fi de principial si strict si integru, iti dai seama ca pentru tine nu va fi niciodata “prea mult”, ca esti in stare sa suporti orice si sa cobori oricat fiindca de fapt, pentru tine, nu exista limita inferioara.
viata e misto! in general sunt indragostita de ea. din cand in cand insa, imi face cea mai neasteptata surpriza si ma rasfata teribil, incat ajung sa o iubesc cu pasiune. trebuie sa spun ca sunt iar blocata pe here comes the sun again a lui m ward si, chiar daca e iarna urata si ploioasa, eu simt ca tocmai a iesit soarele. nu pentru ca am o viata de film pe care daca as povesti-o aici mi-as creste exponential numarul de cititori. nu pentru ca am parte de evenimente deosebite care ar coplesi multi oameni - da, unele tipe si-ar taia venele de doua ori pe an in locul meu sau ar face puscarie pentru asasinarea diferitor persoane. explicatia e ca eu simt mereu ca viata e o simpatica si ca intotdeauna, in mod absolut inexplicabil si uimitor, lucrurile ies asa cum vreau eu. indiferent cat imi ia sa ajung acolo sau cum sunt dezamagita parcurs, mereu mereu imi ating scopul. cum sa nu fiu fericita?
majoritatea trairilor noastre sunt reactii, sunt raspuns la ceva. aproape toate trairile negative vin din conflictul intre ceea ce vrem sa se intample si ceea ce se intampla de fapt. nepotrivirea asta ne supara si in consecinta reactionam negativ. de cele mai multe ori insa, nepotrivirea asta e doar aparenta. in general ce spunem ca vrem, ce vrem sa vrem si ce vrem cu adevarat sunt lucruri diferite. cand ni se pare ca tintim prea sus sau ca visul nostru e cumva ilegal sau nepotrivit sau suparator pentru cineva sau cand e prea egoist, ne dezicem de el si declaram ca vrem altceva, ceva comod, neutru, multumitor, satisfacator. apoi ne miram ca prostii ca nu suntem fericiti, ca desi totul e ok, parca lipseste ceva sau ne socam cand ajung sa ne surprinda propriile reactii si sa nu ne mai recunoastem in oglinda.
un om foarte special imi spunea acum ceva timp “locul tau nu e in presa. menirea ta e sa tii oamenilor discursuri despre cum se implinesc visele”. nu stiu daca asta e intr-adevar menirea mea, dar exact asta o sa fac in acest entry! daca vrei sa ai o sansa la fericirea aia beata si nebuna, primul pas e sa iti asumi ceea ce simti si ceea ce iti doresti. lasa vrajelile alea cu “viata e grea”, “asa ceva e oricum imposibil”, “visele mele nu se implinesc”! toate visele se implinesc! mereu! viata nu e decat foarte foarte frumoasa! si daca ceva e destul de accesibil incat sa ti-l poti imagina si formula ca dorinta, atunci e destul de accesibil si sa il poti atinge.
daca esti genul ala care se gandeste excesiv la esecuri, banuiesc ca acum iti trec prin minte toate momentele in care ai avut de suferit. ce prostie imensa! poate esti genul ala sinucigas care crede ca nu merita sa fie fericit. alta prostie! fiecare cu pacatele lui. cine nu a gresit niciodata? cine nu a fost dezamagit niciodata? cui nu i-au fost inselate asteptarile? in esenta, toata lumea are de suferit la un moment dat si tuturor le e bine la alt moment dat. asta pentru ca fiecare este si alb si negru si merita si alb si negru. daca vrei sa iti fie mai mult bine decat rau, fa mai mult bine decat rau. sincer, intr-un final toti primim exact ce meritam. toate rotile se intorc! suntem toti imperfecti si totusi avem acces la atata fericire.
mood-ul meu de zilele astea e guvernat de doua sloganuri publicitare foarte bune. desi nu ma reprezinta brandurile, rezonez placut cu “life’s good” si “impossible is nothing”. ai voie sa vrei orice! poti sa obtii orice! orice te face fericit, cel putin. ai macar un strop de incredere in felul ciudat al lucrurilor de a se rezolva fara sa pricepem noi cum! nu trebuie sa intelegi sau sa stii tu cum o sa se implineasca visul tau. treaba ta e sa te hotarasti ce anume vrei si sa crezi ca o sa se intample. restul o sa vina pe parcurs si la momentul potrivit vei sti exact ce ai de facut. data viitoare cand vei dori ceva, aminteste-ti ca imposibilul e o nimica toata si ca viata e misto!
