psiheea

so if you’re crazy i don’t care! you amaze me! …. melodia lu’ fratellis foarte foarte frumoasa imi zdrangane in cap de cateva zile. imita putin the cure si cum eu sunt mare fana a stilului… sunt innebunita dupa ea! nu mi se potriveste tot textul - desi ma identific in partea cu “a girl like you is just irresistible” :)))) - dar versurile astea cu crazy si amaze me se simt puternic de tot in mine.

de fiecare data cand ma indragostesc, nu mai spun cand iubesc pe bune - oricum se intampla rar - fac chestia asta. cica dragostea e oarba si nu mai vezi defectele celui de langa tine. not for me! eu le vad mereu. si in general le gasesc scuze si le transform in chestii care imi plac. in particular, de cativa ani incoace, cand m-am facut si eu mai mare si mai desteapta pur si simplu le accept si le iau ca atare. am trecut de la “imi place de el chiar daca face nu stiu ce chestie naspa” la “imi place de el cu totul” sau mai bine zis, nu mai vad in lucurile care ma deranjau defecte, ci doar trasaturi/obiceiuri, fara nici o culoare, neutre. nu mai imi doresc sa schimb aia si aia si aia ca sa fie perfect. am inteles ceva foarte important. nu trebuie sa fie perfect. trebuie sa fie perfect pentru mine. poate sa aiba toate defectele din lume, atata timp cat e right for me e in regula.

am avut o discutie deep de tot cu o prietena despre suflete pereche. eu cred ca am mai multe suflete pereche. trecem prin relatii si ne fixam anumite standarde. eu am limita de sus pentru cel mai destept, cel mai frumos, cel mai tandru, cel mai serios, cel mai indragostit, cel mai tacut, cel mai visator, cel mai dezinhibat etc dintre prietenii mei. exista un superlativ pentru fiecare trasatura, pozitiva sau negativa. in functie de ce ma atrage pe mine, barbatul ideal, jumatatea absoluta, intrece superlativele la toate categoriile care ma intereseaza. idealul meu e mai destept decat cel mai destept, mai manly decat cel mai manly si tot asa. mai indeplineste si o alta cerinta foarte importanta. in timp ce el e cel mai cel mai din tot ce am cunoscut eu, si eu trebuie sa fiu cea mai cea mai din tot ce a cunoscut el. aici e problema. in general, daca te uiti de jos in sus la partener/a, el/ea se uita de sus in jos la tine si se creeaza un raport de inferior-superior nesanatos. secretul e sa va uitati amandoi de jos in sus si rolul de dominator sa revina fiecaruia pe rand. cum potrivirea asta perfecta nu exista, e bine sa te implici in relatii cu persoane cat mai aproape de idealul tau. e esential ca actualul/a sa depaseasca fostii/fostele. astfel, fiecare actual e the one si te bucuri la maxim de moment si e sufletul tau pereche la ora aia.

teoria mea mi se potriveste foarte bine acum. recunosc, nu e foarte elaborata pentru perioadele pe care inca nu le-am trait. nu stiu cum se impaca ea cu ideea de casatorie sau cum raspunde la cine sa-ti fie sot dintre toate sulfetele pereche. nu m-a preocupat asta pana acum, probabil cand o sa intru in etapa aia, o sa imi dau seama ce si cum.