psiheea

din cand in cand, ca o bloggerita respectabila ce sunt, ma plimb pe net si citesc paginile altor bloggeri. am vazut la unii oameni - si inca unii “celebri” - undeva in “about” sau pe langa “contact”, un fel de disclaimer.

o nota prin care autorul isi asuma dreptul de a sterge comentariile rautacioase si pe cele care au ca unic scop linkarea la pagina cititorului. inteleg de ce nu sunt dorite injuriile, dar partea a doua ma depaseste. in primul rand, fiecare comment spune ceva. e o parere, o felicitare, un citat, o chestie… nu e doar un link! de ce ai presupune ca userul ala de fapt nu vrea sa spuna nimic si doar se foloseste de ocazie sa-si aduca vizitatori de pe pagina ta?! de unde stii ca face asta? pai…. judecand dupa “greutatea” celor care recurg la astfel de moderari, cine are trafic sub al tau, in mod clar vrea doar sa se lege la pagina ta! logic, nu? :))))

hai sa fim seriosi! primul lucru pe care il face un blogger nou e sa citeasca bloggeri consacrati. daca are un punct de vedere asupra a ce scriu oamenii aia, de ce sa nu il exprime? de unde atata lipsa de sociabilitate? parca am fi intr-o societate medievala. clasele inferioare nu au voie sa se amestece cu elitele. e ceva de genul “nu vorbesc cu tine fiindca masina mea e mai scumpa ca a ta”.

nu stiu de unde vine durerea asta. cum te poti gandi asa suspicios la un cititor al tau plecand de la faptul ca nu are trafic sau ca e incepator in blogosfera? oare vedetele au inceput in modul asta? altfel de ce si-ar pune problema de asa ceva?

eu imi respect cititorii si cred sincer ca daca urmaresti psiheea, ori esti obsedat de mine ca persoana ori esti un om foarte inteligent. ca atare foarte foarte rar mi se intampla sa steg un comentariu. de asemenea, faptul ca unii bloggeri fara vizitatori considera ok sa-si piarda timpul citind ce scriu eu nu poate decat sa ma flateze si este de datoria mea sa le multumesc pentru apreciere. poate ca ar fi mai bine ca, inainte sa isi declare valoarea peste puterea de intelegere a cititorilor fara trafic, starurile sa aiba respectul de a asculta feedbackul acestora. in fond, e o chestie de bun simt sa iti asculti din cand in cand interlocutorul. iar desteptilor aia care zic ca nu scriu pentru public si ca blogul lor nu e un dialog, le transmit sa-si cumpere un caiet dictando si sa scrie acolo unde nu-i vede nimeni.

sau bdsm emotional sau zoofilie relationala. exista in lume un numar de oameni care isi manifesta bubele mentale intr-un comportament sexual mai mult decat ciudat. mult mai raspanditi sunt insa oamenii care isi manifesta problemele din creieri in planul relatiilor de cuplu. cei perversi fizic sunt doar un caz special al acestora.

pentru cine nu cunoaste terminologia, bdsm inseamna bondage and sado maso. sentimental, astea sunt cele mai frecvente disfunctii. ati observat probabil predilectia unora de a se indragosti de persoane care nu-i baga in seama. astia sunt masochistii. nu se simt bine decat daca sunt respinsi. incadrandu-se perfect in tiparul de “victima”, ei aduna toate loviturile cu stoicism sperand in secret ca la finalul sirului de dezamagiri ii asteapta relatia perfecta, mai mult decat perfecta, relatia care sa compenseze toate ofurile lor trecute, persoana cu care sa le dea peste nas celor care i-au refuzat. alteori isi asteapta cuminti calaii gandindu-se ca totul e atat de nedrept pentru ei incat vor produce mila…. si din mila…. uneori se nasc relatii…. alteori se face santaj emotional, in orice caz, e bine sa fie loviti. le place fiindca asta stiu ei cel mai bine sa faca. desigur, e si idiot de simplu si orice bovina e in stare sa se lase pedepsita pentru rele imaginare.

putin mai evoluati sunt sadicii. ei au invatat ca e mai placut sa ranesti decat sa fii ranit asa ca isi bat joc de cei care ii iubesc. sadicii mei preferati sunt vampa si don juanul (pick-up artistul din entryul lui ovidiu, la care probabil voi face si un raspuns). ei sunt oameni destul de destepti incat sa simta nevoia sa domine si destul de prosti incat sa nu poata domina natural. asa ca recurg la tot felul de scheme si figuri ca sa atraga jumatati. promit totul, se poarta ca si cum ar oferi totul si cand incep sa primeasca totul se retrag in glorie cautand o noua victima. nu-mi dau seama care e cauza si care e efectul in perechea sado-maso. dupa ce ai fost masochist si si-au batut altii joc de tine simti nevoia sa te razbuni facand altora la fel? sau dupa ce ai fost sadic toata viata visezi sa gasesti persoana care sa “te puna cu botul pe labe” si sa te disciplineze? pentru mine ramane un mister.

bondage-ul e apanajul celor care cauta inconstient situatii dead-end. unii oameni fug de responsabilitatea pe care o implica deciziile si alegerile si se implica in relatii in care nu au libertate de miscare si in care deciziile si alegerile sunt facute de altii in locul lor. singurul lucru care depinde de ei este continuarea relatiei. e ca si cum ar avea in vocabular doar doua cuvinte: da si nu. dupa ce se simt foarte bine cu acest status quo incep problemele si durerile. e doar o chestiune de timp pana cand vor spune nu si se vor indrepta spre o noua relatie la fel de incurcata. cel mai bun cuplu il pot face cu persoanele indisponibile emotional sau cu cele casatorite.

am pomenit la inceput si despre zoofilie. stiti genul ala care la intrebarea “esti cu cineva?” raspund cu “am un fuck-buddy”? la ei ma refer! fuck-buddy-ul este o solutie de compromis. daca ai 45 de ani, un divort la activ, un job solicitant si 3 copii de crescut, e de inteles ca nu prea mai ai chef sa cauti marea iubire sau sa iesi in oras cu prietenii. atunci e acceptabil sa gasesti un partener cu care doar sa faci sex. nu prea conteaza daca va intelegeti bine, daca aveti pasiuni comune sau daca aveti despre ce vorbi fiindca oricum nu aveti timp sa stati la palavre, amandoi avand vieti atat de ocupate. e ok. ce se intampla insa cand ai 20 de ani si iubitul tau e doar un fuck-buddy? se mai pune problema de compromis? nu e de datoria ta sa cauti iubirea? nu simti nevoia sa satisfaci toate ipostazele tale? de ce doar latura sexuala? singura explicatie e zoofilia.

nu stiu ce probleme/traume/frici/deceptii te pot impinge sa devii un “pervers sentimental”, dar dupa cum se vede, cel mai mare rau ti-l faci tie. cel mai mult ai de suferit tot tu. nu e oare timpul sa-ti invingi si depasesti problemele/traumele/fricile/deceptiile si sa incepi sa te bucuri de tine? va doresc tuturor relatii NORMALE! oricat ar suna de plictisitor si de “fumat” conceptul de normal, va asigur ca in zilele noastre e atat de rar incat a devenit un lux foarte special si iesit din comun.

ieri un om foarte special mi-a adresat o intrebare la care nu am stiut cum sa raspund. de ce existi? cum sa stiu eu de ce exist? nu eu am ales asta, nu eu stiu motivul sau scopul. dupa ce m-am gandit putin i-am explicat de ce exist pentru el.

sunt unii oameni care stiu sau spun ca stiu care e menirea lor. eu niciodata n-am stiut. nu stiu nici macar cum sa aflu care e scopul vietii mele. adica ce trebuie sa faci ca sa iti dai seama. ieri insa descompunand in “pentru tine” era totul foarte clar si avea sens perfect.

asa ca incep sa ma intreb daca nu cumva de ce-ul asta e suma mai multor de ce-uri mici, cate unul pentru fiecare persoana din viata ta. pentru fiecare indeplinesti o anumita functie. esti copilul care ii face pe parinti sa se simta impliniti, esti prietenul bun care da culoare grupului, esti iubitul minunat care face fericit pe cineva si tot asa. daca pentru a stabili de ce esti nu trebuie sa te uiti la tine ci la efectul pe care il produci in ceilalti?

nu cred in vrajelile alea cu “pentru a masura omenia cuiva uita-te la ce urma lasa in jur”. chiar nu conteaza ce ai construit, ce ai inventat, ce ai decorat, ce ai creat, decat in masura in care misca oamenii. it’s all about the people! uita-te la urma pe care o lasi in oamenii din jur. uita-te la cum percep ei ceea ce ai construit, inventat, decorat, creat si daca vezi emotia, poti sa fii mandru!

cred ca stiu de ce exist pentru fiecare persoana apropiata mie pentru ca raporturile dintre noi sunt foarte clare. pentru apropiatii cu care raporturile nu sunt clare, ce pot sa zic? multumesc :)) am mai multe sensuri decat stiu!