trebuie sa anunt cu mare pompa un eveniment foarte fericit. scorpse, un prieten al meu, se casatoreste peste o luna. a facut un entry de blog in care simti dragostea, e acolo, poti sa pui mana pe ea. are atatea litere mancate si cuvinte scrise prost – contrar obiceiului – incat iti dai seama cat era de entuziasmat cand tasta. faptul ca se casatoreste scorpse din amor pur si ca e – si o sa fie – fericit cu aleasa lui, faptul ca si-a gasit aleasa la timp si ca si el e alesul ei m-a derutat complet.

eu am un fel de fobie fata de mariaj. inca nu stiu daca pasul asta e o continuare fireasca a unei iubiri de intensitati cosmice sau daca e doar o miscare rationala si profitabila. nu imi dau seama daca sotul trebuie sa fie tipul ala care te face sa visezi cu ochii deschisi si sa iti tremure genunchii cand il vezi la distanta sau tipul ala care nu te impresioneaza prea tare, dar stii ca e de treaba, ca va intelegeti, ca e “bun de sot” si ca tine la tine. sunt o tipa foarte idealista si perfectionista si mereu am zis ca sotul e the one-ul. dar exemplele din jur mi-au tot aratat ca nu prea e asa decat in micuta sirena si in frumoasa si bestia.

alexandra imi zice pe la inceputul prieteniei noastre: “te pomenesti ca tu ai o familie din aia perfecta cu parinti care se iubesc!”. eu zic da si ea foarte ferma: “sa vezi ce ti-o iei tu in bot!”. cand am vazut walk the line pentru a patra oara am cautat pe net date clare despre john cash si june carter ca sa vad eu daca astia chiar se iubeau sau e doar film. se pare ca se iubeau pe bune si sunt un exemplu de suflete pereche ratate reciproc pana pe la 40 de ani si extrem de fericite dupa. (ascultati where did we go right pentru confirmari ) deci mai se poate si asa.

doar ca zilele astea numai “leoaica tanara” nu mi se pare iubirea. acum iubirea mi se pare o baba afurisita care-si bate joc in mod sadic de noi, care te indragosteste de cele mai nepotrivite persoane in cele mai nepotrivite momente, care iti face tot felul de figuri si te aduce nas in nas cu o mare dragoste exact dupa ce ai hotarat sa nu o mai astepti si te-ai cuplat cu altul, care ia toate lucrurile simple si frumoase si le intoarce cu fundul in sus transformandu-le in probleme de comunicare in cuplu si nervi aiuristici si care se uita amuzata la tine si la el cum va iubiti nebuneste si totusi niciodata in acelasi timp.

e bine sa-ti astepti rabdatoare jumatatea bucurandu-te de alti tipi dar fara sa te casatoresti? sau nu exista jumatate si astepti degeaba si respingi aiurea angajamentele? singurele argumente pro the one sunt cateva – sub 5 – exemple fericite si multimea de “semne” pe care nu stiu daca le interpretez bine. geeea spunea ca nu exista semne si ca ni le fabricam noi atunci cand nu intelegem un eveniment si nu stim cum sa-l integram intr-un big picture.

sunt inca o tipa foarte idealista si cred din tot sufletul ca the one-ul meu exista si ca daca e nevoie, baba aia de iubire mi-l aduce si de pe partea cealalta a pamantului ca sa ma faca fericita. cred ca dupa ce face misto de mine si incurca firele atat de mult incat sa ma faca sa ma intreb daca mai se poate, le si descurca sau macar ne invata pe noi sa ni le descurcam singuri.

——————————————————————————————-

daca aveti nevoie de inspiratie sau daca baba v-a enervat atat de tare incat vreti sa o luati la bataie, recomand videoclipul lui nelly furtado la try, o piesa mai veche cu un text de zile mari, mai ales la final.