psiheea

e o tendinta generala, un male thing, ca barbatii sa spuna “nu ma implic” si chiar sa intentioneze asta intr-o relatie. mai e o tendinta la fel de generala, the female thing, ca femeile sa vrea si chiar sa se implice in relatii. nu spun ca toata lumea face asta, dar tendinta exista, e probabil in educatia pe care o primim, in ce ni se baga in cap cu fetele “trebuie sa” si baietii “sa”.

sa zicem ca sunt ok cu aceasta situatie. ii inteleg justificarile de ordin social si psihologic, e in regula. totusi mi se par foarte interesante exceptiile. barbatii care isi propun sa se implice si femeile care isi propun sa nu. cred ca un barbat intra intr-o relatie cu dorinta de commitment doar daca e macinat de ideea casatoriei sau daca a gasit o super tipa cu care crede el ca ar fi bine sa aiba o relatie serioasa. dar de cele mai multe ori, commitmentul nu e programat asa, ci se intampla pur si simplu unui tip care nu vrea sa fie monogam. ghinionu’ lui.

in cazul femeilor, e mult mai interesant si mai nuantat subiectul. si aici pot vorbi din experienta mea :D. si o tipa care isi doreste o relatie stabila poate avea momente in care sa simta nevoia de superficial. motivele sunt variate. ori tocmai a iesit dintr-o alta relatie care a solicitat-o foarte mult, ori a avut cine stie ce deceptie, ori vrea sa vada cum e, ori pur si simplu simte nevoia sa abuzeze sentimental de cineva. ca atare cauta un barbat indragostit nebuneste de ea - cu cat e mai mare puterea ei asupra lui cu atat mai bine - si joaca mult teatru sau, daca e foarte stapana pe ea si tipul idealist, nu joaca deloc. fie face pe printesa care se indura de supusul ei si ii acorda o sansa, fie ii spune de la bun inceput ca ea nu vrea sa se implice sau sa-i dea iluzii, iar el idealist si indoctrinat cu modelul calsic “fetele iau relatiile in serios” zice ca tipa flirteaza doar. aceasta convingere a lui ca si ea se va implica la un moment dat face ca relatia sa fie foarte benefica pentru stimabila domnisoara. in mare, ea e cea care face regulile si profita propriu zis de el.

e greu sa termini o relatie de genul asta daca ai ceva constiinta. ti se pare ca e asa urat sa ii frangi inima cu despartirea cand de fapt e mult mai urat sa continui cu ipocrizia. cel mai probabil o sa amani cu argumente de genul “nu acum ca are saptamana asta grea la serviciu”. asta pana te saturi de tot sau pana apare un tip care sa iti readuca visul cu stabilitatea si implicarea emotionala. atunci pleci fara sa te mai uiti inapoi - stiu ca suna a cliseu, dar chiar asa e. dap! si noi putem sa ne folosim de barbati. uneori suntem chiar heartless bitches :D. o facem cu ceva mai mult tact decat ei, cred eu. ii mai dam cu putin rimel, o pudra si un parfum si cosmetizata asa, fapta nu pare prea grava. desi in realitate e. iar cand suntem noi tratate in felul asta ne crizam, evident.

nu stiu daca observati. nature’s way e ca femeile sa vrea implicare, barbatii libertate. tot nature’s way e ca mai toti barbatii sa se casatoreasca. adica sa isi piarda libertatea si sa ofere implicare. natura tine cu femeile! :))))

tocmai am trimis aplicatia pentru olimpiadele comunicarii. am si o echipa frumoasa, cu oameni foarte ok si o idee de campanie foarte buna care sper sa cucereasca juriul. in afara de proba de concurs am avut o rubrica in aplicatie unde fiecare membru trebuia sa isi faca o “scurta descriere creativa in maxim 300 de caractere cu spatii”. mie asta mi s-a parut cea mai grea sarcina. cum naiba sa spun in doar 300 de caractere? a fost o adevarata provocare.

“eu sunt cea mai ok persoana pe care o cunosc. dezvolt extravaganta de a face doar lucrurile care imi plac.” si inca ceva. asta am scris eu dupa mult timp de gandire. intr-adevar, idealul meu in viata e sa fiu implinita din toate punctele de vedere facand doar lucrurile care imi plac. am gasit intr-un articol zilele astea ca asta ar fi o extravaganta si de aici s-a nascut scurta mea descriere creativa.

eu cred ca toti oamenii ar trebui sa faca doar ce le place si nu consider asta o extravaganta, ci ceva normal, firesc si de bun simt. cand faci ceva cu pasiune, faci si performanta, obtii si rezultate bune. eu am incercat si compromisul. dupa ce am terminat liceul (care desi era “de informatica” oferea resurse pentru toate domeniile) am zis ca ar fi bine sa dau la o facultate care sa continue directia asta. m-am trezit la informatica printre profesori depasiti de vremuri si de studenti si asistenti foarte bine pregatiti si extrem de nemotivati, printre colegi previzibili, comuni si limitati, printre materii urate, departe de realitate si prost predate. am incercat sa ma concentrez asupra laturii pozitive. da, e bine ca e in centru, e o cladire simpatica, am intalnit niste oameni deosebiti care se disting clar de multime…. si am continuat sa-mi vad de ale mele. aceleasi pasiuni si activitati dintotdeauna: publicitate, film, teatru, jurnalism, literatura, toate materiile de uman posibile si imposibile se concretizau in proiecte si colaborari total rupte de facultatea mea. am facut din perioada asta un al doilea liceu. se numeste informatica, dar eu lucrez in continuare in alte domenii - numai ca acum nu ma mai sprijina nimeni si trebuie sa le caut singura.

m-am intrebat de 1000 de ori, mai ales in anul 2 cand facultatea a devenit urata de tot, ce am cautat eu aici. compromisul…. astea sunt pasiunile mele, dar eu ma pricep mai bine la mate si info fiindca asta am facut mereu si, desi nu-mi place, merg la info ca sa lucrez bine. stupida logica! mai tarziu mi-am dat seama ca desi exista atata material disponibil pentru cercetari in info, eu nu il folosesc la nimic. eu cand am timp liber scriu si citesc bloguri, merg la teatru, vad si fac filme etc. probabil ca pot face o mare inventie in inteligenta artificiala sau pot gandi un joc sau am creier sa dezvolt nu stiu ce aplicatie revolutionara sau sau sau, dar nu o sa fac astea niciodata pentru simplul fapt ca nu ma intereseaza si nu imi fac placere. singurele domenii in care stralucesc sunt cele care ma pasioneaza. lor le dedic timp si energie.

chestia asta se extinde la orice capitol. oamenii care nu iti plac nu te determina sa te porti amabil si cald. evident ca tu poti sa fii dragut si sa mergi la o cafea cu cineva, dar daca nu iti place persoana nu o vei face bine. in general, nimic nu se face bine doar fiindca trebuie. alege ce iti place si nu ce trebuie! o sa ai mai mult succes! iar atunci cand e obligatoriu ceva, incearca sa gasesti o parte buna care sa-ti dea iluzia ca faci tot ce vrei tu si nu ce ti se impune! cum fac eu. eu termin facultatea pentru simplul motiv ca toti prostii termina facultatea in zilele noastre. la cat sunt eu de ingamfata, asta e un argument extrem de convingator care ma sustine. cauta unul pentru tine si permite-ti si tu extravaganta de a face doar ce-ti place!

poti sa inveti o multime de lucruri noi intr-o intalnire cu prietenul /prietena. ieri prietenul meu mi-a adus la cunostinta faptul ca sunt o intellectual pimp. nu e o jignire, nu e nici macar ceva rau, mie mi se pare foarte amuzant.

se numeste intellectual pimp acea femeie care are o relatie stabila cu un tip si ai carei cei mai buni prieteni sunt barbati. ea iese la masa, suc etc cu tipii din jurul ei, fara a numi asta “iesit la intalnire”, mai degraba iesit in calitate de prieteni. acesti barbati “prieteni” se numesc intellectual whores. ea are nevoie de ei fiindca prietenul nu-i ofera destul timp, fiindca prietenul se poarta urat cu ea, dar ea nu-l poate parasi din diverse motive sau fiindca ii face placere sa se simta admirata. ei accepta statutul acesta fiindca se simt atrasi de ea si in secret spera sa ramana singura ca sa aiba si ei o sansa. termenii vin dintr-o carte americana in care barbatii de succes aveau sotii frumoase si proaste si angajau prostituate cu care sa vorbeasca despre carti, politica si alte subiecte la care sotiile nu faceau fata.

analizam ca de-a lungul timpului in toate relatiile mele de prietenie cu barbati s-a pus la un moment dat problema de mai mult. intotdeauna am spus nu, ei au trecut peste si am ramas in continuare foarte buni prieteni - sau nu. evident ca am amici tipi cu care nu s-a pus niciodata problema si ne intelegem excelent. nu banuiesc pe nimeni de nimic. chiar cand imi explica, prietenul meu radea. e doar o teorie care probabil se aplica unora. tipul care a lansat teoria (si ce teorie! are leme si demonstratii!!!) are pe site inclusiv teste pentru verificarea statutului de intellectual whore si programe de vindecare. tot site-ul are un ton amuzant si o multime de exprimari pitoresti de genul “yes, virginia, they all want to bang you”. daca aveti de pierdut jumatate de ora si vreti sa radeti, cautati “intellectual pimp” pe google si vedeti pe acolo…

aaaaa… ca o completare… nu exista intellectual whores femei si nici intellectual pimps barbati decat in cartea respectiva pentru ca in realitate barbatii nu sunt deranjati daca femeia de langa ei nu le satisface nevoile intelectuale. =))))