feed back sau ce dai aia primesti
Posted by: psiheea on: martie 30, 2007
m-am saturat de citit bloguri! 
) de cand am inceput sa fac asta ma tot lovesc de un ton general. parca toti oamenii scriu despre acelasi lucru. parca toate posturile seamana. si toate comentariile la fel. si reactia mea e mereu aceeasi. de ce si-o risipi toata lumea energia si neuronii sa scrie despre lucrurile pe care le condamna la altii? cred ca numai azi am dat peste 3 bloguri din top cu titluri de genul “de ce uram…?” barbatii, femeile, relatiile, masochistii, tarfele si tot asa. mie imi vine sa rad. ce-au oamenii astia? ce o fi asa distractiv sa-ti faci nervi scriind despre ce mult urasti ceva? si apoi raspunsurile cititorilor ori foarte indignati ori aplaudand ca papusile….
toti frustratii si frustratele scriu despre cat de mult ii scoate din minti comportamentul oamenilor fata de ei. arunca bulgari de noroi in ceilalti fiindca ii trateaza cu superioritate si nu-i pot suferi…. trist!
cand vezi ca te impotmolesti in sabloane de-astea “ala ma crede proasta”, “gigi ma umileste” etc fa un efort si incearca sa iesi din cerc si sa schimbi putin perspectiva! comportamentul oamenilor fata de tine depinde cel putin in proportie de 50% de tine. ultima data cand am zis asta mi-au fost blocate comentariile pe un blog ))). serios acum! daca tu esti complexat si ti se pare ca esti mai prost/urat/sarac decat x, evident ca te vei purta ca si cum ai fi mai prost/urat/sarac si ca vei proiecta o parere proasta a lui x fata de tine. de fapt, de fiecare data cand spui ca cineva te considera sau trateaza intr-un anumit fel, tu insuti te consideri sau tratezi in felul respectiv! daca te vezi o super tipa interesanta, sexy, frumoasa si intangibila o sa fii mereu singura fiindca exact asa te vor vedea si barbatii din jurul tau! daca mergi la un interviu gandindu-te ca esti vai de capul tau si sa vezi ce greu o sa fie, o sa intri acolo cu capul in jos si cu un look de om slab pregatit pentru care interviul asta e greu. asta transmiti, asta primesti. nu e greu deloc sa intelegi mecanismul. mai ales ca nu e tocmai un sistem filosofic, e ceva de bun simt si evident din punct de vedere intuitiv. de-asta nu pricep eu de ce e ignorat. de ce prefera lumea in loc sa se bucure de viata, sa scrie pe blog despre cat de greu si urat e. people! get real!!!! chiar nu poti sti ce crede altcineva despre tine. orice raspuns pe care il dai la asta e o proiectie, e doar in imaginatia ta! terminati cu “barbatii sunt imbecili fiindca ne considera curve” si altele de genul asta! si nu mai luati toate bancurile, miturile si povestile ad literam! luati lucrurile mai usor si fiti mai relaxati!
in afara de blogroll-ul meu, am mai gasit cateva pagini scrise de oameni senini si cu pofta de viata. luati exemplu de la dragos farmazon, cutish, priviri inverse si alte cateva pe care le citesc/comentez mai nou!
27 Răspunsuri sa "feed back sau ce dai aia primesti"
martie 31, 2007 la 3:13 pm
oho..frumoasa publicitate:D……subscriu depesa cu blogurile frustrate trase la xerox:)
martie 31, 2007 la 8:28 pm
Subscriu la parerea ta despre blogurile frustrate, trase la xerox. Si eu m-am saturat sa tot citesc miorlaieli, lamentari, noroi aruncat cu superioritate in ceilalti, invitatii de genul “veniti, fetelor si luati teorie de-aici!”.
Am ajuns sa ne credem detinatorii adevarului absolut, il transpunem in cuvinte, ne-apuca dracii si reactionam violent cand ceilalti nu sunt de acord cu noi dar in acelasi timp cersim comentarii, aprobari, aplauze.
Suntem dependenti de feedback-ul primit, daca ne elogiaza cineva creste sufletul in noi, daca primim pareri contrare ne sare mustarul.
In viziunea mea tocmai aceasta importanta exagerata acordata parerii celorlalti, feedback-ului…denota neincredere in sine. Nu stim cine suntem si incercam sa ne definim prin parerile celor din jur. Mai al dracului e ca nu putem multumi pe toata lumea. Ca se vor gasi intotdeauna cate unii care sa nu fie de acord cu noi. Si alora le dam in cap. Cu bucurie, cu satisfactia lucrului bine facut, cu egoul impacat si linistit de-un gest pe care-l percepem firesc si normal. Ca doar cine-s astia care isi permit sa ne puna autoritatea in discutie???
Cred ca devine primordial pentru sanatatea noastra mentala sa intelegem un lucru simplu. Ca oamenii sunt diferiti. Ca a-i judeca si a le condamna gesturile la un moment dat nu ii defineste pe ei, ci pe noi insine, cei care emitem pareri.
Parcul e verde, plin de mireasma primaverii, pasarile ciripesc, …..bla, bla, bla….un om trece prin parc si totul ii pute ca s-a certat cu nevasta, altul trece prin acelasi parc si vede frumusetea florilor fiindca taman a primit un sms misto de la tipa aia pe care-o vaneaza de mult.
Realitatea e aceeasi, nu e nici frumoasa, nici urata. Ea ESTE, atat! Cei care pun etichete suntem noi, mintea noastra. Ceea ce vedem nu reprezinta atat realitatea cat perceptia noastra despre ea. Privim in jur prin ochelari diferiti. Ceea ce mie imi place altuia i s-ar putea parea dezgustator. Care-i adevarul?
Si-atunci, vin si intreb. Pentru un om centrat in el insusi, un om care isi cunoaste propria valoare, mai are feedback-ul vreo relevanta? Pentru un om care a ajuns la intelegerea faptului ca feedback-ul nu spune nimic despre el insusi ci doar despre cel care-l emite….mai are feedback-ul vreo relevanta?
Eu cred ca nu.
Pacat ca oamenii de care vorbesc eu aici sunt atat de putini la numar si atat de greu de gasit.
martie 31, 2007 la 8:39 pm
liana, genial comment! 
pacat ca n-ai lasat si un link. daca ai o pagina, mi-ar placea sa o vizitez. ai spus ceva super super tare “realitatea e aceeasi, nu e nici frumoasa, nici urata. ea ESTE” si mi-ai amintit de cartea mea de capatai, citadela de exupery. zice omul asta la un moment dat ca “viata nu e nici frumoasa, nici urata, nici grea nici usoara, nici simpla nici complexa; ea este.”. e replica mea preferata si unul din motivele pentru care ador cartea ) deci ai PERFECTA dreptate.
si eu am observat bloguri de critica (din ciclul “anti..”) ale caror detinatori se enerveaza cand sunt criticati. e foarte foarte amuzant. daca as avea mai mult timp liber i-as enerva intr-una 
martie 31, 2007 la 8:58 pm
Imi place Exupery de mor!
Link n-am de unde deocamdata…sunt in faza de prospectie pe-aici, inca ma mai gandesc daca sa-mi fac un blog sau nu.
Desi sunt tare tentata sa-mi creez propriul spatiu, sa il umplu cu felul meu de-a fi, si sa-i astept acolo pe toti cei care rezoneaza cu mine. Ca m-am saturat sa bantui din floare in floare, lasand comentarii ici, colo….
Cat despre feedback… nu ti se pare ciudat cat de usor isi schimba unii oameni registrul, parerile, doar pentru a fi aprobati?! Cata superficialitate, din pacate! Primesc un feedback nasol si hop…schimba tonul…doar, doar ii va lingusi cineva, doar, doar le va umple golul din suflete cu limbi in dos!
Ha, mi-e sila!
Sa ai o noapte senina, voi mai intra sa te citesc!
martie 31, 2007 la 8:58 pm
La ora asta nu prea sunt eu lucid, dar o sa incerc pe cat posibil sa-mi exprim ideile:
1. Feedbacku’ are relevanta, pentru ca oamenii nu traiesc singuri ci in comunitate. Degeaba tu ca om esti o valoare, daca in ochii celorlalti nu esti perceput ca atare. Nu ai cum sa te pui in evidenta, sa fii folositor, daca toti te percep si te trateaza ca pe un outcast. Parerea mea.
2. E normal sa nu-ti convina un feedback negativ, dar daca tot l-ai primit parerea mea e ca ar trebui sa-l analizezi, sa vezi cat adevar are in el, si daca este posibil sa te folosesti de informatiile primite pentru a te imbunatati pe tine ca persoana.
Ma duc sa ma culc. Noapte buna.
martie 31, 2007 la 9:14 pm
hai sa-mi dau si eu – iar:P – cu parerea! fata a zis ca “daca esti un om centrat in el insusi”, adica se subintelege ca te doare in dos de ce zice lumea ca tu stii mai bine si , mai ales, iti esti suficient. nici eu nu pot fi asa. sau e interpretabil. daca ajung eu la o concluzie, poate sa se strambe lumea in jurul meu, nu o sa imi schimb parerea si sunt foarte ok cu chestia asta, nu ma deranjeaza si nu ma supar pe nimeni ca nu e de acord cu mine.
cat despre feedbackul negativ, eu cred ca un om care se straduieste sa nu primeasca feedback negativ, nu primeste. in post spuneam doar ca e bine sa avem in vedere ca raspunsul celor din jur e o reactie, un RASPUNS, cum am zis. adica noi spunem primul cuvant si de aici si feedbackul. pentru a primi bine, trebuie sa dai bine. doar asa vad imbunatatirea ca persoana de care vorbesti tu, ovy. si ca idee, eu n-am probleme cu un feedback negativ in general. poate pentru ca stiu ca e opera mea mai mult decat a interlocutorului si tind sa fiu toleranta cu mine ) eu nu dau oamenilor dreptul sa ma judece in aspecte care nu-i afecteaza direct, ca atare nu judec pe nimeni. trebuie sa fim mai fair play, atat cu cei din jur, cat mai ales cu noi insine. mai sinceri! nu degeaba am pus la citatul meu preferat “cunoaste-te pe tine insuti”.
feed backul pe care ti-l da lumea e cel pe care ti-l dai singur. nu stiu de ce acceptarea unui fapt atat de simplu e o problema pentru atatia oameni. e doar ce crezi tu ca ar crede oamenii despre tine si in esenta e o proiectie a ce crezi tu despre tine.
martie 31, 2007 la 9:18 pm
Hai sa revin si sa detaliez un pic. Feedbackul are relevanta la un anumit nivel. Are relevanta atunci cand inca nu stii cine esti. Atunci cand esti inca intr-o perioada de definire de sine. Si e bine sa se tina cont, intr-o anumita masura de ce spun ceilalti, tocmai pentru ca suntem animale sociale. Pentru ca incercam sa ne integram si sa convietuim in gramada asta numita NOI.
Dar uneori mai apare cate-un Isus, cate-un Rama, cate-un Krishna, cate-un Buddha…oameni care si-au implinit potentialul divin din ei…si astia chiar nu mai au nici o treaba cu feedback-ul! Fiindca ei stiu cine sunt…fiindca ei stiu ca toate parerile care sunt emise catre ei n-au nimic de-a face cu ei insisi…ci doar cu cei care judeca si condamna intr-un intuneric in care lumina n-a ajuns inca.
Si cum imi place sa-mi imaginez ca toti tindem, mai mult sau mai putin constient catre acel nivel… raman la parerea mea ca mi se rupe de feedback-ul celor care ma citesc si ma injura! Fiindca injuraturile si ocarile ocazionale pe care le mai incasez pe ici pe colo, n-au nimic de-a face cu mine, cea care SUNT, ci doar cu cei care nu ma pot intelege decat prin prisma propriilor viziuni despre viata, adesea limitate si inguste!
martie 31, 2007 la 9:19 pm
Psiheea, am scris in acelasi timp!
Mi-ai inteles perfect ideea!
aprilie 1, 2007 la 8:59 am
Liana crede in irelevanta feed back-ului… E un fel de a vedea, trai si simti lumea… Eu mai cred ca nu exista nimic pe lumea asta decat feed back! Nu exista nimic, nu exista esec, frustrare, insucces, fericire, etc decat rezultate ale actiunilor noastre. Luate in modul ele sunt neutre. Decolorate valoric. Nici bune, nici rele… Sunt rezultate, FBack. Noi suntem cei care le ponderam valoric. NOI stabilim, optam, decidem daca un eveniment, stare, obiect, etc ne face placere sau il uram… Noi prin filtrele noastre, prin experienta noastra, prin hartile noastre mentale… Daca FBackul nu ne place problema e la noi ca nu am stiut sa comunicam, sa ne comportam, sa emitem semnale in asa fel incat ceea ce ni se intoarce sa fie ceea ce am vrut, dorit… E baza tuturor relatiilor. Si fara relatii nu am fi. Sau am fi orice dar nu oameni… Frustrarile sunt doar lipsa noastra de a lua si intelege lucrurile ca fiind neutre, incapacitatea noastra de a ne gestiona starile subiective… Rautatea Lianei in a ma cita privind oferta mea teoretica imi justifica ce scriu aici… Eu nu detin adevarul absolut. Eu ma detin pe mine insumi si propriul meu adevar. Care poate fi acceptat sau respins. Kestie de optiune…. In rest, sa nu fiu citit daca nu ma suprapun peste intelegerea rationala sau emotionala a altora….
Felicitari psiheea pentru blogg… Iti admir dezinhibitia, si frumusetea ideilor la o varsta la care multi se dau cu Juvenal…
aprilie 1, 2007 la 11:09 am
multumesc ca existi psiheea. cu parere de rau mi-am descoperit demonii. pana ieri eram senin in ceea ce scriam. dar m-am lasat atras intr-o polemica care nu-mi face cinste. ma bucur sa vad ca exista intelegere mai presus de rautate, ca exista placere in a trai clipa si a savura sublimul din ea.
la buna citire!
aprilie 1, 2007 la 11:27 am
Eu de spus nu prea mai am ce spune… ce rost ar avea sa reiau idei din commurile de mai sus? oricum: merci pentru “reclama”; sau mai degraba pentru incredere.
a… si… avem, se vede, doua carti preferate insa scrise de acelasi autor ) eu sunt mai tembelutz si raman la “Micul Prinţ”. Dap… super roman.
mai trec…
aprilie 1, 2007 la 2:11 pm
Precum spuneam feedback-ul are relevanta doar pana ajungi sa stii cine esti… Dar stiu ca e o idee pe care mintea n-o poate cuprinde, de aceea nici nu ma astept sa fiu inteleasa.. Doar inima, in tacere, o poate intelege. Nu din cuvinte ci din sentimente si trairi. Iar intelegerea se poate produce numai din experienta directa. Iar acea experienta nu poate fi cuprinsa in vorbe. E atat de completa, de plenara, de unitara…incat orice incercare de a o descrie e sortita esecului. Nici un om care a atins-o n-a incercat macar s-o descrie.
In rest, gmmail, de acord cu tine…. Toti cei care inca se mai cauta pe sine se folosesc de feedback pentru a-si calcula urmatorul pas. E modul simplu si la indemana de a avea relatii cu ceilalti. Dar acest fel de-a fi genereaza un anumit tip de relatii, cel obisnuit, cel comun in care ne pliem pe asteptarile partenerului pentru a face tot posibilul ca relatia sa functioneze.
Dar asta nu inseamna a impartasi desavarsirea noastra cu celalalt, asa cum tindem in vorbe…ci de a cauta acceptarea celuilalt de teama singuratatii.
Pentru a impartasi acea desavarsire de care vorbeai intr-un post trecut….trebuie intai s-o atingem. Iar asta nu se va intampla niciodata prin acordarea de importanta celuilalt, feedback-ului lui….nu prin proiectia asupra celuilalt….ci prin interiorizare, prin constientizare, prin atentie, prin ruperea proiectiei de vinovatie asupra celuilalt, prin asumarea responsabilitatii pentru propriile acte. Atata vreme cat actele noastre se bazeaza pe feedback, automat celalalt va fi responsabil de cum alegem noi insine. Il vom considera pe el responsabil pentru alegerile noastre, pentru ca doar el, prin feedbackul lui ne-a determinat alegerile, nu? Iti dau un exemplu concret: Cineva e deranjat de atitudinea mea la un moment dat. Atitudinea mea ESTE. Atat. Nu-i nici buna, nici rea, este a mea, e responsabilitatea mea, este alegerea mea proprie. Este dreptul meu de-a fi intr-un anume mod la un moment dat in existenta mea. Daca un altul alege sa fie deranjat de ceea ce eu exprim, cum ar putea fi asta responsabilitatea mea??? Habar n-am care sunt macar motivele care au stat la baza alegerii lui de-a se simti deranjat. Cum as putea fi eu responsabila pentru alegerile lui? De-abia in momentul in care intelegi aceasta proiectie de vinovatie asupra celuilalt esti liber. Esti liber sa simti cum vrei, fiindca si celalalt e liber sa simta cum doreste. Si de-abia atunci feedbackul nu mai are relevanta, fiindca se intalnesc doi oameni liberi de prejudecati care nu se mai invinovatesc unul pe celalalt de ceea ce simt. Fiindca ei STIU ca a simti, orice, este propria responsabilitate. Orice alta relatie, bazata pe feedback este o relatie intre doi oameni tematori, inhibati, atenti tot timpul la reactia pe care ar putea-o avea celalalt. E o nebunie!!!! De-aia nu merg relatiile. Fiindca pur si simplu, obosesti la un moment dat sa incerci sa-ti imaginezi ce-si doreste celalalt, obosesti sa-i faci pe plac din teama ca daca te-ai comporta asa cum simti te-ar putea parasi!
Dar asta presupune renuntarea la un ego care ne este familiar, presupune renuntarea la siguranta si stabilitate, presupune un curaj imens de a te deschide, de a avea incredere in existenta, presupune dizolvare in NIMIC
Si, din pacate….sunt putini cei care au curajul sa experimenteze direct toate astea. Cei mai multi nici macar nu-si pun astfel de probleme existentiale…si sunt fericiti in saracia lor cu duhul…. Si mai sunt unii, putini, care isi fac din cuvinte jucarii preferand sa ramana la nivelul mental, sigur si confortabil al ideilor rasucite pe toate fetele…
Si cam atat ca am obosit sa incerc sa exprim notiuni atat de greu de cuprins in litere seci.
aprilie 1, 2007 la 4:53 pm
E ok blogul tau, dar … de ce crezi ca impresionezi cu “englezisme” de genul “people!! get real !!”?
aprilie 1, 2007 la 5:03 pm
hai sa te lamuresc cum sta treaba cu blogul meu. in primul rand nu vreau sa impresionez, ca atare nici nu incerc asta. pur si simplu nu asta e scopul meu. daca primesc un comment ca asta, cred ca am impresionat chiar daca nu mi-am propus-o, din moment ce ai fost determinat sa citesti tot si sa mai si raspunzi. exista o reteta simpla care merge perfect daca vrei sa ai un blog de succes care “sa impresioneze”. nu prea conteaza despre ce scrii, atata timp cat adopti un ton frustrat, cat mai blazat, stilul “eu le stiu pe toate si mi-e scarba de ele”. pe mine nu ma reprezinta asta, deci nu scriu asa, deci blogul meu nu este facut pentru impresie.
folosesc “englezisme” si in exprimarea orala, nu numai in cea scrisa informala – uneori chiar si in cea scrisa formala – pentru ca uneori anumite lucruri suna mai bine in engleza decat in romana si de ce sa ma straduiesc sa caut expresii romanesti care sa redea nuanta pe care vreau sa o exprim, cand e atat de la indemana o sintagma in engleza care se potriveste manusa?
mesajul “oamenilor! reveniti in realitate!” se pliaza mai putin decat “people! get real!” pe ceea ce simteam eu cand am scris. incearca sa folosesti si tu “englezisme” macar de proba si o sa vezi ca vei exprima mult mai usor mult mai multe nuante.
aprilie 1, 2007 la 5:12 pm
Daca citesti numai bloguri in care se publica asa ceva…atunci vina iti apartine. Nu crezi?
aprilie 1, 2007 la 5:25 pm
) pai eram si eu curioasa sa vad ce e in top. nu vezi ca citesc si alte bloguri? am pus si linkuri la ele
[...] comentariile celorlalte persoane. Oricum, ideea e preluata, si dezbatuta de tot mai multe persoane. Indreptatite sau nu, cu idei si pareri pro sau contra, adevarate sau false..in fine, cum sta bine in polemica. [...]
aprilie 1, 2007 la 7:47 pm
hai, mey ca nu am furat piata! cred ca un om cu destula materie cenusie pentru intretinerea unui blog nu foloseste putiform! SPER ))
aprilie 2, 2007 la 4:56 am
Si eu sper…dar am avut ”reporteri de teren” care s-au dus la RoBlogFest.
aprilie 2, 2007 la 7:11 am
FEEDBACK e un singur cuvant. Am uitat sa mentionez asta. Stiu, stiu, am retinut ideea: tu te exprimi bilingv. “Get real”, nu toata lumea scrie despre acelasi lucru. Si fiindca tot te plangi de lipsa de originalitate a altora, e de mentionat ca au mai fost n persoane inaintea ta care au scris despre “cat de varza si/sau asemanatoare sunt alte bloguri”
aprilie 2, 2007 la 9:13 am
eu nu ma plang de lipsa de originalitate in general. daca toata lumea ar scrie despre cat de bine se intelege cu iuitul/iubita/sora etc sau despre ce mult le place nu stiu ce chestie pe care o fac ar fi foarte ok. nu publicam romane pe wordpress ca sa se puna problema plagiatului. punctam spre existenta prea multor bloguri de critica fata de aspecte foarte firesti ale vietii. nu sunt varza, unele sunt foarte bine scrise. doar ca e nesanatos ca atata si atata lume face din asta preocuparea principala.
aprilie 3, 2007 la 8:44 am
aaaa ! si am uitat sa ii spun lebedei albastre de ce am scris feed back in doua cuvinte. pentru a sublinia faptul ca e back, ca e un raspuns la ce dam noi, ca e ca reactiunea pentru actiune (daca stiti fizica 
), egal in modul, dar in sens invers.
aprilie 5, 2007 la 5:43 am
Hahah… ce haios! prin postul asta ai facut ceea ce ziceai ca face toata lumea care se plange si comenteaza. Din moment ce tu, o persoana atat de fericita si optimista, ai gasit sa te plangi de ceva, inchipuie-ti ca si oamenii aia pe care tu ii numesti frustrati au motive.
aprilie 5, 2007 la 6:53 pm
caut si eu o explicatie pentru banalitatea si trivialitatea materialelor publicate pe scoartza blogosferei. si raspunsul imi vine natural si usor: pentru ca asa e omul de rand. sa ma explic:
ce e blogosfera asta? este gazeta de perete a publicului detinator de internet. nu a geniilor, nu a unei categorii aparte. blogosfera reflecta masele. fara discernamant.
cum poti atunci sa te astepti sa distingi numai valuri “deosebite” cand privesti marea?
sunt un pic puzzled de mirarile tale. cred de fapt ca nu sunt atat mirari, cat dezamagiri. incearca sa surprinzi vuietul valurilor. asta daca-ti place “marea” asta. si din ce zici tu, inteleg ca vrei sa-ti placa dar nu te lasa “valurile urate” sa le placi.
aberez?
aprilie 16, 2007 la 1:56 pm
ei uite aici nu sunt eu de acord. blogosfera reflecta masele? eu merg pe principiul daca n-ai nimic de spus taci, daca n-ai nimic de scris stai in banca ta. e normal sa existe o multime de oameni care cred ca au ceva de comunicat si se inseala – astea ar fi blogurile de umplutura. e ciudat ca sunt atat de vizitate/comentate incat sunt in top.
entryul meu promova o atitudine mai relaxata fata de viata. iti dai seama ca disperatii aia care pierd ore intregi sa scrie articole despre ce urasc ei, chiar au o problema la creier.
martie 31, 2007 la 1:11 pm
Stimata domnisoara, sunt perfect de acord cu dumneavoastra. Majoritatea post-urilor sunt trase la Xerox, iar acest lucru devine evident pentru orice blogger cu o experienta de minim 1/2 ora. Insa ceea ce aduce satisfactie aceluiasi blogger nu sunt cele 90% din post-uri care nu se diferentiaza deloc intre ele, ci cele 10% care ii gadila (ca sa zic asa) scoarta cerebrala atunci cand le lectureaza.
Parerea mea.