a fost de curand tatal meu la un training – nu mai stiu pe ce tema printre altele, au avut si exercitiul “the why tree”. cica asta e o metoda celebra de a descoperi cauzele absolute ale unui eveniment. rezultatul seamana grafic cu un arbore din informatica si de aici numele. ideea e sa pui intr-o frunza evenimentul care te intereseaza si ca parinte cauza lui, apoi cauza cauzei si cauza cauzei cauzei etc pana ajungi la radacina. se ajunge la chestii neasteptate de genul copilul dianei s-a lovit fiindca are sotul iuliei o amanta (copilul s-a lovit fiindca a fost lasat nesupravegheat fiindca mama lui a fost chemata de iulia fiindca iulia trebuia sa-si descarce nervii fiindca are sotul ei o amanta). trecand peste natura usor stupida a exemplului, ma fascineaza legatura asta.

daca stau sa ma gandesc o multime de lucruri care mi se intampla acum isi au cauzele in chestii intamplate cu multi ani in urma. am spus la un moment dat ceva fara sa ma gandesc si asta a declansat un lant de reactii care in cele din urma imi dicteaza prezentul. atatea si atatea copilarii care ajung sa-ti schimbe viata. legat de asta, fac o paranteza si spun inca o data ca butterfly effect e cel mai bun film pe care l-am vazut vreodata! cine nu l-a vazut sa-i dea o sansa! desi daca citesti blogul meu si n-ai vazut butterfly effect….

gandindu-ma la toata treaba asta cu why tree aplicat pe prezentul meu, am sentimentul ca viata asta e mai mare decat noi si ca lucrurile au tendinta de a se intampla fara ca noi sa pricepem toate mecanismele. cand vezi totul asa matematicizat si pus pe hartie si “facand perfect sens” – vorba olgai – te intrebi ce a fost mai intai. lista cu evenimente care trebuie sa se intample? sau oamenii 100% stapani pe propriul destin actionand cum vor?

sunt prea into puterea absoluta a mintii si ca atare a omului ca sa cred ca lista. de asemenea tind sa cred ca arborele e graf si are cicluri – adica poti ajunge la un acelasi moment pe mai multe cai mi-am mai pus problema asta cand m-am intalnit cu situatii de bine profund si m-am intrebat cum am reusit sa ajung aici. sper ca toata lumea sa simta asta macar o data! ai senzatia ca totul se leaga, ca te-ai pregatit toata viata pentru acest ceva pe care il traiesti acum.

reactia unui foarte bun prieten la “viata e mai mare decat noi” a fost “da, dar si corpul nostru e mai mare decat creierul si totusi creierul conduce”. asta m-a readus inapoi la convingerile mele ca noi suntem larger than life si ca orice why tree am vrea sa facem, el nu poate fi decat o consecinta a deciziilor noastre si nu invers.