psiheea

m-am saturat de citit bloguri! :)) de cand am inceput sa fac asta ma tot lovesc de un ton general. parca toti oamenii scriu despre acelasi lucru. parca toate posturile seamana. si toate comentariile la fel. si reactia mea e mereu aceeasi. de ce si-o risipi toata lumea energia si neuronii sa scrie despre lucrurile pe care le condamna la altii? cred ca numai azi am dat peste 3 bloguri din top cu titluri de genul “de ce uram…?” barbatii, femeile, relatiile, masochistii, tarfele si tot asa. mie imi vine sa rad. ce-au oamenii astia? ce o fi asa distractiv sa-ti faci nervi scriind despre ce mult urasti ceva? si apoi raspunsurile cititorilor ori foarte indignati ori aplaudand ca papusile….

toti frustratii si frustratele scriu despre cat de mult ii scoate din minti comportamentul oamenilor fata de ei. arunca bulgari de noroi in ceilalti fiindca ii trateaza cu superioritate si nu-i pot suferi…. trist!

cand vezi ca te impotmolesti in sabloane de-astea “ala ma crede proasta”, “gigi ma umileste” etc fa un efort si incearca sa iesi din cerc si sa schimbi putin perspectiva! comportamentul oamenilor fata de tine depinde cel putin in proportie de 50% de tine. ultima data cand am zis asta mi-au fost blocate comentariile pe un blog :)))). serios acum! daca tu esti complexat si ti se pare ca esti mai prost/urat/sarac decat x, evident ca te vei purta ca si cum ai fi mai prost/urat/sarac si ca vei proiecta o parere proasta a lui x fata de tine. de fapt, de fiecare data cand spui ca cineva te considera sau trateaza intr-un anumit fel, tu insuti te consideri sau tratezi in felul respectiv! daca te vezi o super tipa interesanta, sexy, frumoasa si intangibila o sa fii mereu singura fiindca exact asa te vor vedea si barbatii din jurul tau! daca mergi la un interviu gandindu-te ca esti vai de capul tau si sa vezi ce greu o sa fie, o sa intri acolo cu capul in jos si cu un look de om slab pregatit pentru care interviul asta e greu. asta transmiti, asta primesti. nu e greu deloc sa intelegi mecanismul. mai ales ca nu e tocmai un sistem filosofic, e ceva de bun simt si evident din punct de vedere intuitiv. de-asta nu pricep eu de ce e ignorat. de ce prefera lumea in loc sa se bucure de viata, sa scrie pe blog despre cat de greu si urat e. people! get real!!!! chiar nu poti sti ce crede altcineva despre tine. orice raspuns pe care il dai la asta e o proiectie, e doar in imaginatia ta! terminati cu “barbatii sunt imbecili fiindca ne considera curve” si altele de genul asta! si nu mai luati toate bancurile, miturile si povestile ad literam! luati lucrurile mai usor si fiti mai relaxati!

in afara de blogroll-ul meu, am mai gasit cateva pagini scrise de oameni senini si cu pofta de viata. luati exemplu de la dragos farmazon, cutish, priviri inverse si alte cateva pe care le citesc/comentez mai nou!

a fost de curand tatal meu la un training - nu mai stiu pe ce tema printre altele, au avut si exercitiul “the why tree”. cica asta e o metoda celebra de a descoperi cauzele absolute ale unui eveniment. rezultatul seamana grafic cu un arbore din informatica si de aici numele. ideea e sa pui intr-o frunza evenimentul care te intereseaza si ca parinte cauza lui, apoi cauza cauzei si cauza cauzei cauzei etc pana ajungi la radacina. se ajunge la chestii neasteptate de genul copilul dianei s-a lovit fiindca are sotul iuliei o amanta (copilul s-a lovit fiindca a fost lasat nesupravegheat fiindca mama lui a fost chemata de iulia fiindca iulia trebuia sa-si descarce nervii fiindca are sotul ei o amanta). trecand peste natura usor stupida a exemplului, ma fascineaza legatura asta.

daca stau sa ma gandesc o multime de lucruri care mi se intampla acum isi au cauzele in chestii intamplate cu multi ani in urma. am spus la un moment dat ceva fara sa ma gandesc si asta a declansat un lant de reactii care in cele din urma imi dicteaza prezentul. atatea si atatea copilarii care ajung sa-ti schimbe viata. legat de asta, fac o paranteza si spun inca o data ca butterfly effect e cel mai bun film pe care l-am vazut vreodata! cine nu l-a vazut sa-i dea o sansa! desi daca citesti blogul meu si n-ai vazut butterfly effect….

gandindu-ma la toata treaba asta cu why tree aplicat pe prezentul meu, am sentimentul ca viata asta e mai mare decat noi si ca lucrurile au tendinta de a se intampla fara ca noi sa pricepem toate mecanismele. cand vezi totul asa matematicizat si pus pe hartie si “facand perfect sens” - vorba olgai - te intrebi ce a fost mai intai. lista cu evenimente care trebuie sa se intample? sau oamenii 100% stapani pe propriul destin actionand cum vor?

sunt prea into puterea absoluta a mintii si ca atare a omului ca sa cred ca lista. de asemenea tind sa cred ca arborele e graf si are cicluri - adica poti ajunge la un acelasi moment pe mai multe cai mi-am mai pus problema asta cand m-am intalnit cu situatii de bine profund si m-am intrebat cum am reusit sa ajung aici. sper ca toata lumea sa simta asta macar o data! ai senzatia ca totul se leaga, ca te-ai pregatit toata viata pentru acest ceva pe care il traiesti acum.

reactia unui foarte bun prieten la “viata e mai mare decat noi” a fost “da, dar si corpul nostru e mai mare decat creierul si totusi creierul conduce”. asta m-a readus inapoi la convingerile mele ca noi suntem larger than life si ca orice why tree am vrea sa facem, el nu poate fi decat o consecinta a deciziilor noastre si nu invers.

am gasit acum ceva timp o replica tare de tot pe care am tinut-o la status intr-o zi. “bad girls suck, good girls swallow” … eram putin pissed off si aveam sentimentul ala ca sunt momente in care ai foarte putine optiuni si oricum ai alege sa faci, nu e bine. deci mi se potrivea cumva ideea. e usor de imaginat cam care au fost reactiile. unele mai mirate, altele mai aprobatoare, altele mai incurajatoare, absolut toate in gluma. doua lucruri m-au surprins totusi.

au trecut cred ca vreo doua saptamani de la memorabila zi a stausului meu. am colegi de facultate care inca ma intreaba ce am vrut sa spun acolo, voiam sa trimit un mesaj sau ce m-a apucat? ce o fi fost cu mine sa fac referiri la sex oral pe ym?! doamne fereste! si in ochii tuturor se vede sclipirea aia “doamne dumnezeule, ce as vrea si eu una! macar o data! nu conteaza daca e bad sau good! numai sa fie!”. daca stai sa te gandesti e de inteles si reactia asta avand in vedere mediul… facultate de informatica, predomina reprezentantii sexului - uneori - tare… fetele sunt invizibile si in nici un caz nu vorbesc “prostii de-astea”. ce ma mira e persistenta, faptul ca eu am mai avut 20 de statusuri de atunci, dar cativa tipi probabil frustrati nu pot trece peste asta; au ramas blocati acolo unde fetele suck daca sunt rele si swallow daca sunt bune.

al doilea lucru la care nu ma asteptam a fost parerea unei prietene, sa-i zicem ela, care se declara si este considerata o tipa fara prejudecati. face toate tipurile de sex de la 16 ani, a schimbat pana acum mai multi parteneri decat isi doreste o femeie in toata viata si trece drept un fel de guru. imi spune ca pentru ea to swallow is a no no fiindca numai tarfele o fac, iar ea nu e tarfa, ea doar are experienta. hai lasa-ma! ma intreb la ce alte capitole se mai minte singura si cate alte femei - atentie! sunt femei!!! - gandesc asa. deci a fi sau a nu fi usoara tine de ce faci?! fiecare are o viata sexuala… unele mai bogata, altele mai putin bogata. nu recunosti o tarfa dupa CE face ci dupa CUI face. ela e anti suck and swallow si pro suck and spitt - sper sa nu mi se inchida blogul pentru atatea detalii specifice cu privire la tabuuri. de asemenea zice ca daca ai intr-un an mai multi prieteni decat degetele de la maini, te numesti fata cu experienta. as i see it, ea e si tarfa si nu are nici experienta. experienta e ceva calitativ, nu cantitativ si se poate dobandi cu un singur “mister hunk”, spre deosebire de sluttyness, care e exact invers. conform conceptiei ei, e mult mai bine pentru tine sa suck and spitt de la 100 de “iubiti” decat sa suck and swallow de la unul singur. ca sa extindem, daca faci lucrurile “clasice” cu 100 de “iubiti” esti mult mai serioasa si experimentata decat una care face lucrurile “neclasice” cu una bucata iubit. cred ca e al naibii de trist sa-ti fie atat de frica sa nu te considere barbatii stricata incat sa faci asemenea erori de judecata si sa ajungi intr-adevar o stricata si inca una neinteresanta.

in concluzie, ela nu imi citeste blogul. daca l-ar citi probabil ca ar da niste comentarii usturatoare sa-mi arate ea mie ce si cum. in al doilea rand, a fost doar un status. stiti voi, cateva cuvinte dragute care sa apara langa numele tau cand intri online… nu incercam sa transmit nimic sau sa declar ceva cu asta. mie mi se pare in continuare o replica de nota zece si probabil dupa ce imi fac alt id si trec in lista doar oamenii sanatosi la cap (si la trup :P) o sa o trec iar la status. in al treilea rand, paragraful precedent discuta un principiu, e irelevant cine e ela. in al patrulea rand, cea mai tare parere pe tema asta a fost a unui prieten care a spus “best girls suck and swallow”. cine stie? :)))

azi am mers la un concert de orga intr-o biserica catolica. eu as fi preferat teatru dar a fost mai mult o obligatie din prietenie fata de artist. exceptand frigul, am petrecut o ora foarte relaxanta si placuta. nici nu ma asteptam! chiar a fost o selectie de arii frumoase - daca nu se cheama arii ci altfel, sa mi se ierte, nu e tocmai domeniul meu

initial ma tot gandeam oare cat a trecut din concert si cat mai e. la cat sunt eu de vorbareata… sa ma pui sa tac pentru ce au parut a fi 3 ore, nu una…. tacerea asta si statul locului te obliga sa meditezi. n-ai ce altceva sa faci la un astfel de concert. pentru ca cel care ma tinea de mana avea ochii inchisi, m-am gandit sa-i inchid si eu… si sa imi sprijin capul pe umarul lui.

si am inceput sa ma gandesc… la mine, la ce am eu, la toate lucrurile pe care le vreau si nu le am inca… si cel mai probabil nici n-o sa le am pe toate… la toate lucrurile pe care le-am vrut si nu le-am avut niciodata sau le-am avut atunci cand nu mi le mai doream…. la cat de suparata am fost atunci, la cat de fericita sunt acum, la cat de fericita am mai fost, la oamenii responsabili pentru fericirea mea… intotdeauna oamenii te fac fericit! si atunci cand zici ca esti fericit ca s-a intamplat ceva, tot un om a facut sa se intample. m-am gandit la iubire, la cand am inceput sa iubesc, la cand am iubit prima data… la toate momentele superbe pe care le-am trait si la ce le-a facut sa fie atat de minunate…. la toate momentele grele prin care am trecut si la cum am reusit sa le depasesc…. la toate momentele care urmeaza sa vina si la cate dintre ele vor fi bune si cate vor fi rele….

si am deschis ochii. “CHRISTINA IN PACE” asta a fost primul lucru pe care l-am vazut. pe peretele din fata mea era pictata sfanta Cristina stand in picioare, cu un pocal in mana, langa o masa pe care erau o lampa si un ceas. nu stiu cine e sfanta Cristina si nici nu m-a interesat sa dezleg metaforele din pocal, lampa si ceas. am ramas atat de surprinsa ca nu observasem inscriptia pana atunci!

parca in timp ca ma gandisem eu cu ochii inchisi la cat sunt de mica desi eu simt ca sunt foarte mare, parca traisem atat de profund starea, incat se revarsase si se asezase pe perete… cristina in pace

ma gandeam cati oameni au spus sau au auzit “te iubesc” ieri. hmmm…. e o lume plina de iubire, nu? ;)) ce bine ar fi! cred ca foarte putini dintre cei care chiar iubesc au spus-o ieri. mai ales daca nu mai sunt adolescenti…. si am ajuns sa ma intreb ce inseamna “te iubesc”-ul celorlalti si lucrurile au devenit foarte foarte interesante…..

“te iubesc” se spune daca 14 februarie pica la mai putin de o luna de cand ai inceput relatia. traducere: “inca nu te-am cucerit si daca declar asta am o bila alba… nici eu nu cred ce spun, dar toata lumea face asa astazi asa ca…”

“te iubesc” zis de el cand sta deasupra ei si vede ca ea bate in retragere…. traducere: “sunt disperat sa ti-o trag si daca iti spun ca te iubesc o sa vrei si tu”

“te iubesc” spus de ea cand simte ca tipul vrea sa ii ofere o pereche de papuci. traducere: “ajutor! trebuie sa existe ceva care sa te tina langa mine! nu poti sa ma parasesti! mai ales acum ca ti-am zis asta…. o sa-ti fie mila” daca declaratia e insotita si de ceva lacrimi…. tipul are mainile legate.

“te iubesc” ii spune partenerul slab celui puternic atunci cand incepe sa se intrebe de ce continua relatia. traducere: “daca nu te-as iubi as fi un prost ca accept sa te porti urat cu mine… eu nu pot fi prost, deci cu siguranta te iubesc”

“te iubesc” zice tocilarul perfect care primeste ceva atentie de la regina balului. traducere: “e prima data cand ma baga cineva in seama… ai nasul cam mare, te imbraci urat si ai avut cam multi prieteni, dar mai bine asa decat nimic… “te iubesc” si asa”.

“te iubesc” zis de regele balului tocilarei. traducere: “tocmai te-am inselat cu fosta”

mai e desigur si “te iubesc”-ul adevarat. de unde iti dai seama ca al tau e pe bune? in primul rand daca esti in vreuna din situatiile de mai sus, e clar ca nu. in rest… trebuie sa simti. o declaratie reala are suport emotional… asta e diferenta si nu poti distinge decat cu inima - cam trist pentru cei care sunt rationali inainte de a fi sentimentali cum sunt si eu, de altfel. sper totusi sa am mereu puterea de a deosebi autenticul de fals!

slava domnului ca a trecut ziua asta si ca pot sa intru iar in magazine fara sa dau de perne rosii in forma de inima si de plushuri care bazaie “i love you”! multumesc inca o data prietenului meu ca m-a scutit de ele si ca a ales inspirat materializarea declaratiei de dragoste!

ps: regele si regina balului sunt persoanele populare care se bucura de atentia exagerata a celor din jur; tocilarul si tocilara sunt opuse lor, persoanele timide si singuratice.