psiheea

un cititor/o cititoare care se semneaza amiens mi-a recomandat acest articol scris de catalin mihaila in playboy. ma gandesc serios sa incep sa citesc revista asta, chiar daca nu intru in targetul ei. nu-mi vine sa cred ca un barbat a fost in stare sa scrie chestia asta si inca atat de bine!

in esenta, omul subliniaza diferentele intre ce spun femeile barbatilor si ce vor sa spuna de fapt. sunt de acord cu toate traducerile din articol. se pot aduce completari insa. “nu pot trece peste asta” inseamna “imi doresc sa faci ceva spectaculos care sa ma faca sa trec peste asta”; “sper sa fii fericit cu ea” inseamna “sper sa te obsedez si sa nu reusesti niciodata sa ma uiti”; “nu sunt suparata” absolut intotdeauna inseamna “sunt suparata si astept sa iti dai seama singur de ce”.

un singur lucru nu pot aproba. tipul spune ca “te iubesc” e sacru pentru femei si ca atare trebuie mereu interpretat ca fiind sincer. mi-am amintit ca odata am zis te iubesc pentru ca imi suparasem prietenul si voiam sa-l impac – desi am ajuns sa o simt ulterior – altadata am zis-o fiindca trecusera vreo doua saptamani de cand o zisese el si ma simteam prost – si si aici am ajuns sa o simt ulterior – mai e si te iubescul pe care l-am zis pentru ca peste cateva ore sa-l retrag si desigur, cel mai sincer si profund te iubesc, pe care n-am apucat sa-l zic niciodata.

uneori din “cutiuţa cu rochia de mireasa, cu primul orgasm şi cu Fat-Frumos Defloratorul” singurul lucru sacru este cutiuta. multe femei se casatoresc rational si gandit, destule se dezvirgineaza fiindca a venit timpul si intamplator au un mascul in preajma si, conform statisticilor, majoritatea nu au orgasm niciodata. cutiuta e sacra mereu fiindca o construim inca din copilarie din vise si sperante, inainte sa invatam cum se calculeaza profitul si cum se determina factorii de risc.

e adevarat ca in dialogurile “delicate” cu barbatii, se intampla des sa comunicam un mesaj folosind cuvinte care transmit altceva. din pacate, te iubescul nu este o exceptie. sunt o mie de situatii in care “te iubesc” inseamna ceva de genul “nu vreau sa ne despartim”, exact asa cum “bine. pa, te pup” poate sa insemne “te iubesc”.

mi-am stors creierii un pic incercand sa gasesc modul optim de a incepe anul “wordpressic” si de a-mi relua activitatea pe blog. aveam cateva idei spectaculoase, dar poate fiindca nu erau firesti ci mai degraba autoimpuse, concentrarea mea n-a trecut de primul paragraf. asa ca am decis sa sterg cu buretele absenta mea si sa continui ca si cum nu as fi intrerupt niciodata scrisul. in fond psiheea a fost semi-abandonata din motive intemeiate si nu pentru o perioada lunga, deci va supravietui si fara o “grand opening”. asadar:

nu mai e nici un secret faptul ca femeile sunt complicate. a devenit chiar anecdotic. cand vine vorba de o femeie nimic nu este ceea ce pare si e intelept sa verifici de zece ori faptele inainte de a trage o concluzie. se intampla frecvent ca un barbat sa nu-si poata explica de ce prietena lui e foarte suparata pe el, iar ea sa fie extrem de ranita ca el nu pricepe unde greseste si nu vede indiciile “evidente” pe care i le trimite ea in ajutor. complicatiile noastre nu se datoreaza unor capricii sau mofturi de comportament. nu ne jucam de-a nimic. pur si simplu problema e la creier. din pacate noi trecem orice gand/impresie/perceptie/parere/dovada 100% sigura printr-un labirint de “daca” si “poate”. suntem cele mai rafinate maestre in teoria conspiratiei.

in amor, suntem de-a dreptul absurde. daca ceva pare bine, vom crede ca e bine, dar ne vom vaicari ca e rau doar ca sa auzim de la toata ginta feminina ca e intr-adevar bine si ca nu ni se pare doar noua (1). daca ceva pare rau, vom zice cu siguranta ca doar pare si ca de fapt lucrurile nu pot sta asa. si partea cea mai proasta e ca de data asta ginta feminina se va chinui sa gaseasca argumente ca da, lucrurile nu sunt cum par, pare nasol, dar de fapt e foarte foarte bine.

exemple clasice: te-a inselat fiindca te iubeste mult dar a sarit proasta aia pe el si probabil l-a imbatat si n-a mai stiut de capul lui; nu iti cere a doua intalnire fiindca i-a placut la nebunie prima si se pregateste pentru ceva special cu tine si, desigur, tot mai frecventa: nu sunteti impreuna nu fiindca nu te-ar iubi, ci fiindca te iubeste la nebunie si asta il sperie de face pe el.

acum cateva zile am retinut o chestie desteapta in urma unui schimb de filosofii amoroase. o tipa cu care sunt prietena prin extensie (asta aduce intotdeauna un plus de obiectivitate oricarui schimb de filosofii amoroase ) a spus ca barbatii sunt simpli si ca tot ce e complicat in vietile si relatiile noastre pleaca de la noi. deep shit, cum s-ar zice. din pacate astazi psiho-intortocherile mentalului feminin au atins apogeul prin completarea acestei concluzii inteligente cu o clauza demna de textele unei campanii electorale.

barbatii sunt simpli cand vine vorba de sex si alte d-astea lipsite de implicatii majore, dar (!) incep sa analizeze exagerat cand vine vorba de iubire adevarata, commitment si relatii reale, caz in care devin chiar mai complicati decat femeile.

adica daca tipul pe care il iubesti tu e cu alta, intotdeauna prietenele iti vor spune ca aia nu inseamna nimic pentru el. ca doar de-aia e cu ea. sex si alte chestii meaningless… cand se pune problema de astea barbatii sunt hotarati. daca vor ceva intind mana si iau.

gandirea asta ajuta femeile sa treaca peste orice comportament josnic barbatesc. daca tipul se redepe la tine, te tranteste pe pat si ti-o trage de vezi stele verzi pentru ca apoi sa nu te mai bage in seama niciodata asta nu va fi pentru ca nu-i pasa, asa cum am fi tentati sa credem, ci fiindca de fapt se indragostise prea tare si s-a speriat. bineinteles ca te iubeste! esti minunata, cine nu te-ar iubi?

e foarte empowering aceasta spalare a creierului. gandind asa te programezi pentru succes si prinzi incredere in tine. nu stiu daca mai tineti minte, dar acesta este blogul unei femei care sustine ca toate visele se implinesc (dar se bazeaza pe experienta proprie cand sustine asta, deci fiti indulgenti:P). banuiesc ca problemele adevarate apar dupa multi ani in care te-au iubit toti si totusi ai fost mereu singura. dar zicem doamne fereste si ne gandim evlavios la modelele culturii moderne: Carrie Bradshaw si Mr. Big, Blair Waldorf si Chuck Bass, care ne prezinta barbati indragostiti nebuneste de femeile de care isi bat joc pana cand se ajunge la happy ending. astea ne dovedesc ca se poate si ca din cand in cand imbecilul care nu suna a doua zi si infidelul care te umileste pot ajunge feti frumos in final. (2)

de ce e mai usor pentru noi sa inventam povesti improbabile in care sa credem cu tarie in loc sa acceptam realitatea clara? n-as putea sa spun. stiu doar ca de fiecare data cand un barbat se poarta urat sau iti arata ca nu da doi bani pe tine, logica feminina iti va spune ca ascunde o impresionanta dragoste pentru persoana ta. fiindca e el fraier si nu poate sa si-o asume, tu o sa depasesti momentul si nu o sa fiti niciodata impreuna. dar asta numai fiindca te-ai enervat tu si nu mai ai chef sa te lupti cu inhibitiile lui.  te-a suparat si abandonezi tu. daca n-ai abandona ai fi cu el clar. ca doar te iubeste. cel putin asa zice logica feminina colectiva. si cine ar indrazni sa o contrazica?

(1) nu vom discuta cazurile pozitive pentru ca dupa vaicareala “sigur nu mi se pare doar mie?” ne vin mintile la cap si incepem sa ne bucuram de ce avem.

(2) logica feminina functioneaza fiindca nimeni nu are rabdare sa astepte pana in final ca sa vada ca de fapt magarii nu se transforma in printi. asta e un lucru rau fiindca mentine in picioare teoriile noastre absurde si, in acelasi timp, e un lucru bun fiindca femeile nu-si rateaza viata bazandu-se pe ele, ci doar trec mai departe inlocuind frustrarea ca au fost duse de nas cu satisfactia ca au fost iubite si au marcat existenta barbatilor cunoscuti.

cand eram mica ma identificam mai mult sau mai putin cu personaje din desene animate. am fost pe rand belle, ariel, candy candy… probabil toate fetitele trec printr-o perioada de genul asta fiindca imi aduc aminte ca toate prietenele mele din copilarie iubeau “barbatii” din desene. am avut o prietena care a fost indragostita ani de zile de mascatul in frac din sailor moon. cativa ani mai tarziu s-a cuplat cu un baiat slab, inalt si brunet care semana cu el. eu i-am iubit pe wheeler din captain planet si pe the bad guy din zorro, pentru ca ulterior sa fug in rusia si sa ma marit cu dimitri – sexy nume! – din anastasia. nu stiu cat e de evident patternul privit din exterior, dar pentru mine e clar si “se leaga” fiindca de cand ma stiu m-au atras tipii interesanti si spectaculosi, care fac boacane, dar pe care toata lumea ii iubeste.

daca toate povestile din copilarie, toate desenele animate, toate cartile de colorat si anecdotele de la gradinita contribuie la formarea unui model pe care il vom cauta mereu in partener, oare nu plecam din start cu o idee preconceputa? cand ajungem sa iubim, cat vedem oare din omul de langa noi? il vedem asa cum e sau suntem orbi la orice depaseste chenarul modelului nostru prestabilit?

sa zicem ca te indragostesti. faci o pasiune pentru cineva cu care nu ai nici o treaba. iti place cum arata si incepi sa te interesezi, afli un nume, un loc de munca, un background de studii si familie, foste relatii, o data de nastere, un semn zodiacal si cam tot ce poti sa afli de la cunoscuti sau din profilul de facebook. incepi sa tragi niste concluzii, adica sa tragi niste linii intre punctele astea pe care le ai. obtii astfel o imagine si te bucuri nespus cand te trezesti intr-o zi formand un cuplu cu imaginea asta. ce se intampla oare cand observi ca omul asta are si linii pe care nu le-ai trasat tu in portretul tau artistic? sau cand vezi ca punctele alea pe care le aveai initial se leaga prin cu totul alte linii decat credeai tu si in loc sa ai un tip calm alaturi, ai de-a face cu un impulsiv certaret si galagios. o dai in “cum de te-ai schimbat asa de mult?” si “ce e cu tine? tu nu esti asa” ? poti sa accepti ca te-ai inselat? ca de fapt nu stii nimic despre omul de langa tine? ca tot ce ai sunt doar proiectiile tale si o persoana pe care abia acum incepi sa o cunosti?

sau invers. decizi sa cedezi insistentelor unui tip care in ultimii x ani te-a iubit nebuneste in secret sau de la distanta. te impresioneaza fiindca stie totul despre tine. stie ca te-ai nascut pe data de … si ca era o zi de luni, stie ca anul trecut de martisor purtai ceva verde, stie cum ii cheama pe vecinii tai… ceea ce, sa recunoastem, e cel putin la fel de mult cat stiu iubitii tai. si zici ca ai obosit sa te dai cu capul de pereti cu aia care nu stiu cand e ziua voastra si uita sa-ti ia flori de 14 februarie. zici ca e cazul sa te lasi iubita si rasfatata de un om care te cunoaste atat de bine si te adora de la distanta de atata timp. ba chiar e posibil sa-ti placa ideea asta atat de mult incat sa te indragostesti si tu de el. si…. surpriza! va tot certati ca e nemultumit de tine ca il faci sa se simta prost si de fapt nu esti zana pe care si-o imaginase el iubindu-te din departare si altele de genul asta. nu poti pricepe ce vrea de la tine cand el de fapt e suparat ca nu coincizi cu modelul lui.

e o chestie foarte poetica iubirea asta din umbra. omul pe care nu il observai niciodata si nici nu stiai ca exista… afli acum ca ei bine nici el nu te observa pe tine si nu stia ca existi tu, dar chipurile te iubea enorm, pe tine, personificarea imaginara a desenului animat din copilaria lui. cat ar fi de romantic sa te trezesti in bratele unui minunat la care ai visat o mie de ani si sa traiti fericiti pana la adanci batraneti! numai ca nu o sa se intample niciodata asa daca ai visat fara sa ai habar la cine visezi.

mi-e frica de iubirea de departe mai rau decat mi-e frica de iubirea cu probleme umane ca certurile si perioadele de down. e mai bine sa fugi de cineva prea perfect ca sa fie adevarat, mai ales daca doar tie ti se pare asa fascinant. in locul celui care stie numarul tau pe de rost, in ce buzunar iti tii portofelul si cu cine ai fost la scoala generala, mai bine il alegi pe cel care stie cum tipi cand te enervezi, care te tine de mana cand pici un examen si care are rabdare sa-ti suporte fitele si toanele in foarte rarele ocazii cand esti fitoasa si cu toane. si in loc sa alergi dupa cineva cu care ai vorbit de trei ori cate treizeci de secunde dar stii ca a terminat medicina si ca are grija de mama lui, mai bine stai potolita langa amestecul ala de trasaturi bune si rele pe care, chiar cand nu vorbiti cu zilele, ti-l simti aproape.

stiu multi oameni care intrebati de ce barbatii sunt superiori femeilor, ar raspunde cu o traducere pentru “because they have balls”. cum s-a observat in foarte multe cazuri, balls-urile pot fi pe rand cand ale lui cand ale ei, in functie de moment. cum argumentul lor nu se sustine, respectivii mi-ar spune ca ok, balls-urile sunt disputabile, dar e ceva ce fac ei si doar ei si chestia asta ii face barbati: doar ei ejaculeaza. stiu si ei ca exista unele femei care pot ejacula, dar sunt exceptii foarte rare si e mai bine sa n-ai de-a face cu ele.

ei bine in 2001, la al 15lea congres mondial de sexologie, medicii din intreaga lume au cazut de acord asupra acestui fenomen. se pare ca toate – absolut toate – femeile au o glanda numita prostata, care functioneaza asemanator cu cea din organismul barbatilor. aceasta are marimea degetului mare de la mana unei femei obisnuite, cantareste aproximativ 5 grame si este incorporata in peretele vaginal superior, de-a lungul uretrei. cand este stimulata, prostata produce si depoziteaza fluid prostatic, iar la orgasm acesta este eliminat prin uretra. procesul asta are loc in 100% din cazuri. nu se observa mereu pentru ca de multe ori lichidul este eliminat in vagin si se confunda cu lubrifierea naturala.

contrar legendelor xxx, cantitatea medie de fluid prostatic per orgasm este de cativa mililitri – vreo doua, trei lingurite. tipele care se compara cu robinetul de la bucatarie pur si simplu urineaza – voluntar sau nu. in ultimii ani unii medici au elaborat o teorie conform careia desi prostata poate inmagazina doar o cantitate mica de lichid, aceasta poate fi “descarcata” in vezica de mai multe ori inainte de orgasm si astfel cantitatea expulzata ar putea ajunge in teorie pana la aproape jumatate de litru – maximul suportat de vezica.

ideea ca toate femeile ejaculeaza, indiferent ca sunt constiente de asta sau nu, poate rasturna multe mituri de “ierarhie”. daca treaba asta ar fi promovata si am invata-o la anatomie ar deveni ceva universal cunoscut si acceptat. ma intreb cum si-ar mai defini “barbatia” tipii misogini. de asemenea, ar fi un dezastru total pentru frustratii timizi si efeminati. daca nu mai au nici amanuntul asta in sprijinul lor… sunt pierduti. probabil persoanele de sex masculin chiar ar fi nevoite sa devina barbati. (salutam pe aceasta cale toate persoanele de sex masculin care sunt deja barbati! respectele mele, domnilor!)

pana una alta, adaugati ejacularea feminina la “women are the ones who give birth AND are not afraid of getting their heart broken by love” si o sa va intrebati ca eliza de ce nu conducem noi lumea

blogul meu controversat si – aproape inexplicabil de – citit va pune astazi la dispozitie un articol nou din categoria la noapte. o sa vorbim despre frica, despre frica justificata, dar mai ales despre cea nejustificata si despre actiunile pe care le intreprindem din cauza ei.

se spune ca frica este cel mai acaparator sentiment si singurul care in conditii extreme poate duce un om sanatos psihic in lipsa temporara a facultatilor mintale. se stie ca sub groaza unui pericol iminent facem lucruri de care in mod normal n-am fi capabili. n-are sens sa discutam simptomele, parul zbarlit si palpitatiile. e foarte interesant insa cum emotia asta ciudata isi gaseste loc si in planul relatiilor de cuplu.

sa zicem ca pot intelege frica de infidelitate, de greseli, de durere si in general frica de tot ce este rau. dar am probleme in a intelege frica de iubire. atunci cand nu te-a calcat nimeni in picioare ca sa sufli si in iaurt, cand ai incredere in partener, cand simti ca e bine si ca te poti abandona relatiei respective, ce sens are sa cauti frana? de ce sa te opresti intentionat ca in fata prapastiei care ameninta sa te inghita? de ce sa consideri iubirea asa un mare pericol?

cred ca singurii oameni in stare sa cedeze amorului fara sa faca pasi inapoi sunt oamenii care nu vad o problema in pierdera controlului. noi, restul, suferim de control issues. un prieten imi spunea ca asta e boala mileniului si ca e generata de o dezvoltare exagerata a orgoliului. egoul bombat implica obsesia pentru putere si contrazice ingenuncherea in fata altuia, chiar si cand e vorba de dragoste. suntem obisnuiti sa fim stapanii propriei persoane, sa ne facem singuri regulile, sa depinda totul de noi, sa fim lideri si foarte foarte importanti. si vine iubirea si iti spune ca e cineva mai tare ca tine care conteaza mai mult – intotdeauna, dar absolut intotdeauna cand iubesti cu adevarat pui partenerul si nevoile lui deasupra ta si a nevoilor tale. e foarte greu de acceptat chestia asta. daca odata pornit pe drumul ala nu o sa mai poti sa te opresti niciodata? daca o sa te transformi in pres si o sa faca ce vrea cu tine? daca o sa innebunesti asa tare incat nu o sa te mai poti recunoaste? daca daca daca…

asta e testul suprem pentru oamenii orgoliosi, acceptarea celuilalt. din pacate e o loterie riscanta. daca au reusit sa treaca peste frica si sa faca loc cuiva langa ei, sa puna pe cineva pe plan egal sau chiar mai sus de ei, atunci sunt legati definitiv. se vor zbate in baltoaca dezamagirilor si durerii la infinit chiar daca nu merge relatia si nu mai e nimic de salvat. raman asa agatati fiindca e mult mai usor sa spere/incerce impacarea decat sa accepte ca pot fi vulnerabili si in fata altei persoane. ajunge una – si asa a fost greu – inca o alta e periculoasa.

nu-mi place neseriozitatea la capitolul asta si nu recomand saritul din floare in floare cand e vorba de sentimente puternice, dar stiu ca trebuie sa privim mai usor lucrurile. nu e sfarsitul lumii daca nu merge. in schimb poate sa vina sfarsitul lumii si sa nu-ti fi dat voie niciodata sa iubesti. e pacat fiindca umbla vorba ca it’s quite a feeling. asa ca daca esti in fata prapastiei si ti-e frica sa nu te impinga vantul si sa cazi, mai bine trage aer in piept, inchide ochii si arunca-te singur. s-ar putea sa cazi si asa si sa te lovesti, dar ai o sansa la fel de buna sa cazi pe moale si sa nu te doara nimic.